O zi prin Moldova: Mănăstirile Căpriana, Hâncu, Vărzărești

O zi prin Moldova: Mănăstirile Căpriana, Hâncu, Vărzărești

Sâmbâta aceasta m-am trezit și mi-am făcut curaj să ies din casă pe un soare cu dinți pentru că, undeva, pe lângă Circul din Chișinău, era locul de îmbarcare într-o excursie de o zi care urma să mă poarte pe la trei mănăstiri istorice din Republica Moldova: mănăstirile Căpriana, Hâncu, Vărzărești.

Da, doar trei, nu nouă (Da, nouă!) cum cum supraaglomerează unii pe aici programele, ca să fie ”bun, ieftin și mult în chilă”. 🙂

Excursia fost organizată de prietenii noștri de la agenția Star-Tur din Chișinău, iar excursiile lor le găsiți pe www.călătorie.md. Pentru agenții de turism, vă dau un pont: colegii de breaslă beneficiază de reducere. 🙂

Dacă sunteți din Republica Moldova și vreți să vă cunoașteți țara, atunci www.călătorie.md este o opțiune foarte bună.

Ajunși la Mănăstirea Căpriana după un microtur panoramic ghidat al Chișinăului, în care chiar am aflat câteva amănunte interesante despre capitala Moldovei, dar am avut parte și de un recital de poezie al doamnei ghid, care explica, și recita, pe rând, atât în română cât și în rusă (Câți dintre ghizii noștri români fac asta?), mi-am făcut curaj să scot aparatul foto să mă bucur de lumină.

Iată mai jos câteva imagini, urmând ca la finalul articolului să găsiți link-ul spre galeria completă a excursiei, pe Facebook.

Istoricul mănăstirii nu vi-l scriu. Îl găsiți aici mai inspirat povestit de către Viorica Ataman pe travelblog.md

În schimb, mi-a atras atenția bogâția locului. Mănăstirea Căpriana este o mănăstire bogată și curată. Parcă ți-e rușine să păsești de curățenie și îngrijire. Un pic artificial de curată, aș spune eu. Totuși, nu m-am simțit agasat ca turist, nu am simțit că mi se bagă mâna în buzunar când am intrat acolo. E un plus, dar trebuie să mă întorc mai în sezonul turistic, să mă conving dacă așa este tot timpul.

A fost ceva ce nu mi-a plăcut totuși: cortul de lângă, îi voi spune eu, Biserica Mare. Îl vedeți clar, alb, falnic de urât în fotografia din galerie.

Căpriana este într-adevăr un punct de atracție turistică, iar pentru cei care au uitat că am fost cândva o singură țară, aici este înmormântat mitropolitul Gavril Bănulescu-Bodoni, născut la Bistrița, din părinți bucovineni, un mare iubitor al locului.

Falnica Mănăstire Hâncu

Falnică tare mânăstirea aceasta sfințită pentru întâia oară în anul 1678, după cum scrie aici Wikipedia. Sper că e o informație corectă, pentru că site-ul mânăstirii, spre care ne îndreaptă Wiki, duce la un ghid al hotelurilor din Turcia. Or ști ei ceva, având în vedere preferințele de vacanță ale Mitropolitului Cântarean! (Nu m-am putut abține, serios!)

Și aici impresia pe care ți-o lasă locul e bogâție, doar că trece deja spre opulența. Termopanul e stăpân la Mănăstirea Hâncu, iar combinația între arhitectura Bisericii de Vară, micuță, la locul ei între dealurile Nisporenilor, și imensitatea Bisericii de Vară de la Hâncu (care seamănă mai mult cu o sală de banchete posh) te face să te întrebi dacă ești într-adevăr la o mănăstire sau într-un cartier de zgârie-nori bisericești. Termopane îmbracă de jur-împrejur și chiliile care sunt chiar la intrare și care seamănă mai mult a cămin studențesc decât a mănăstire. Unora poate o să le placă locul. Mie mi se pare desacralizat, cu excepția sarmalelor de post pe care le-am cumpărat cu 15 lei moldovenești, adică vreo 3 lei românești, o porție sănătoasă.

Liniștea unei mănăstiri: Vărzărești

Mănăstirea Vărzărești e cu adevărat un loc binecuvântat! E în primul rând binecuvântat de liniște, de atmosfera aceea de mănăstire, de retragere, de pustnicie pe care îl aștepți când te îndrepți spre un astfel de loc.

Și nu, impresia asta și faptul că tare mult mi-a plăcut locul nu are legătura cu faptul ca tot grupul, vreo 45 la număr, am fost poftiți la masă. Ca să vă dau un pic de gândit: cu totul, sunt douăzecișișase de măicuțe la Vărzărești. Oricine e binevenit la masă. Oricând.

Una dintre cele mai vechi mănăstiri din Moldova de la est de Prut, Vărzărești apare prima dată în documente în anul 1420, mai exact pe 25 aprilie se vor aniversa 596 de ani de atunci.

Mănăstirea a fost închisă de comuniștii soviectici în anul 1959, iar site-ul Mănăstirii Vărzărești ne poveste foarte plastic ce s-a întâmplat atunci:

Totul ar fi fost frumos şi bine, într-o prosperare şi înflorire continuă, dacă după război,nişte nătărăi botezaţi în bisericile noastre, dar care purtau la piept carnetele purpurii cu chipul chel al unui mare antihrist, nu şi-ar fi şters picioarele de sfintele icoane. Era cam pe la Duminica Mare, în 1959, când podgorenii din Şendreni şi Vărzăreşti se adunaseră evlavioşi în faţa altarului, aduseseră cu ei colaci, lumânări şi cireşe coapte, dar slujba a fost întreruptă brutal, în mod batjocoritor, urmând apoi actele de jefuire.

Dacă sunteți tare credincioși, faptul că aici se găsește o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni vă va ajuta să nu vă mai pese de calitatea moldovenească a drumului până la Vărzărești. Pentru români: drumul e cam de calitatea celui dintre Iași și Leușeni. Hai să nu ne mai dăm atât de vestici.

Povestea icoanei o găsiți tot pe site-ul mănăstirii. De acolo am preluat și eu aceste rânduri:

Icoana Maicii Domnului a fost adusă (se presupune) de la Mănăstirea Rudi la răscrucea veacurilor XIX şi XX. Monahia Eleonora, care a venit în mănăstire în anul 1922, afirma că la intrarea sa în mănăstire Icoana se afla aici. Inscripţia de pe îmbracămintea de metal a Icoanei mărturiseşte că această icoană a fost reparată şi re-înnoită în anul 1901.

Voi reveni într-un articol ulterior și cu povestea lui Puskin care a locuit la Dolna vreo două luni, din care mai mult pe la țigani, pare-mi-se.

Link-ul cu galeria foto completă este acesta.

Până atunci, turiști români dacă doriți să descoperiți Moldova de la stânga Prutului, la Travis Tourism avem o echipă care cunoaște bine zona. Scrieți-ne pe sales@travis.ro.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *