Moldova e mai mult decât vin și bomboane Bucuria

Moldova e mai mult decât vin și bomboane Bucuria

Dar dacă e nevoie, le oferim și pe acestea.

Republica Moldova, Basarabia, ”Peste Prut”. Oricum i-ar spune clienții agențiilor de turism și turoperatorilor din România, chiar dacă vorbim aceeași limbă, tot e greu să lucrezi cu o destinație pe care majoritatea agenților de turism din România nu au vizitat-o.

Dumneavoastră, stimați colegi agenți de turism din România care citiți acest text, ați vizitat Basarabia? (”Ce să fac eu acolo?”) Răspunsul aici: meetinmoldova.com

Noi cei de la Safe Travel Agency suntem o echipă mixtă de ”expați” din România mutați la Chișinău și ”moldoveni din talpă” de peste Prut. 🙂

De patru ani învățăm să îmbinăm rigoarea occidentală cu răbdarea, multa răbdare care îți trebuie ca să poți face turism de calitate în spațiul ex-sovietic. Da, nu doar Basarabia. Ne descurcăm la fel de bine și în Ucraina, Georgia sau Azerbaidjan.

Suntem membri MPIGBTA și ANTRIMși am fondat Europe NOW. Asta pentru că ne place să învățăm de la cei mai buni și să lucrăm în echipă cu ei.

Știm care sunt clișeele care îi fac pe colegii noștri ”din țară” să evite recomandarea Republicii Moldova ca destinație pentru evenimente corporate, incentive și team building.

Aceleași clișee despre Basarabia (cine dorește poate primi lista celor 14 identificate de noi) păstrează excursiile leisure în Moldova în limita ”safe” a cramelor de la Cricova, Mileștii Mici, plus încă două mănăstiri și orașul Chișinău. Cei care deja includ Tiraspolul în trasee merită o medalie. Acestea sunt locuri pe care oricum le vizitezi când vii aici. Clienții tăi nu merită mai mult?

Apropo, la Tiraspol se poate acum achita cu cardul românesc. Câți alți parteneri din Moldova v-au transmis asta?

Tururi în Transnistria.
Tiraspolul nu mai e de mult timp URSS.

Da, noi stricăm imaginea ”Back in the USSR” care nu mai are nicio legătură cu actualitatea din stânga Nistrului, așa cum nu te aștepți să ai locuri în Moldova așa cum e Castel Mimi din fotografia de mai jos.

Da, imaginea de jos e din Basarabia și mai are locul și o sală de evenimente cu 500 locuri, cu pereții din sticlă. Și e și cramă. Și are și o istorie frumoasă. Cum sună asta pentru clientul acela al tău care te bate la cap în fiecare an că vrea ceva ”WOW”?

Castel Mimi, un obiectiv mai românesc în Basarabia, nu se poate.

Nu vă batem la cap mai mult. E vineri. Dacă ați citit deja până aici, merităm și noi o medalie.

Acum știți că la Chișinău există o agenție de ”români din România” – da, asta oricum ai da-o sună straniu – cu care veți vorbi întotdeauna pe limba voastră, nu doar când vine vorba de cuvinte, despre orice proiect MICE în Moldova. Da, știm ce înseamnă să ai nevoie de facturi și justificative pentru orice decont. Da, nici nu lucrăm altfel decât legal.

Avem un mare dezavantaj noi la Safe Travel Agency însă. Pentru că într-adevăr credem în #rezist, nu oferim ”paraîndărăt” colegilor agenți.

Nici ieftini nu suntem, dar nici comisioane pentru alții nu încasăm.

Ne place să lucrăm legal, iar Moldova nu e ”Pampas”. Are legi, fisc, impozite. Da, știm, tocmai am mai distrus un clișeu fals. Cu plăcere. 🙂

Pentru întrebări, solicitări și proiecte MICE sau leisure în Moldova interesante, vă rugăm să ne provocați pe hello@safetravel.agency sau, dacă preferați să lucrați .ro până la capăt, cea mai bună opțiune e Travis Tourism.

De ce ne temem de Estul Sălbatic?

De ce ne temem de Estul Sălbatic?

Vara aceasta am trecut Marea Neagră, pentru prima dată. Nu, nu înot, ci cu avionul.

Nu a fost prima mea experiență C.S.I. După cum mulți dintre voi deja știu. Locuiesc de patru ani la Chișinău, deci sunt destul de bine tăvălit prin multe cutume și povești post-sovietice, dintre care o parte mi-au confirmat clișeele despre ”Est”, dar marea majoritate m-au făcut să îmi doresc să explorez răsăritul acesta de lângă noi.

Voi fi scurt. Nu voi scrie romane cu impresii, detalii tehnice, număr de stele la hoteluri sau ”scoruri” la cazare. Doar că, după ce am fost de nenumărate ori în Ucraina, Cernăuți, Kiev, Odessa fiind locuri pe care le frecventez des și cu plăcere, Sochi / Adler la mare și Krasnaya Polyana la munte în Caucaz, apoi în Azerbaidjan la Baku și în zona lor muntoasă, mi se pare prea greu nu doar să le povestesc prietenilor și colegilor cât de frumoasă e experiența turistică acolo.

Oamenii sunt mult mai dispuși să audă despre Thailanda, Grecia sau Paris decât despre Est. Așa cum spunea și un fost coleg de-al nostru de la Travis, noi, românii, trăim cu niște concepții greșite despre o zonă căre acoperă cam un sfert de glob.

E normal. E normal să te temi de un trecut care încă doare. Doare Basarabia ocupată, dor anii de comunism și represiune. Dor multe încă în sufletul nostru, iar eliberarea aia bruscă din 1989 pare că ne-a închis complet ochii spre zona aia unde limba rusă e lingua franca.

Poate însă ne temem că vom vedea lucruri care ne vor face să ne gândim cât de prost s-au mișcat lucrurile în țara asta în ultimii treizeci de ani, iar alții ca noi s-au descurcat mai bine în turism?

Ne place să ne lăudăm cu deschiderea spre nou, cu ”experimentalul”, dar în tot timpul acesta Georgia, o destinație turistică vizitată de 8 milioane de oameni în 2018 îți aduce răspunsul ”și ce să văd acolo” de la turistul mediu român. Da, în Georgia poți zbura direct din Bucureși la niște tarife absolut democratice, încă disponibile la 120-130 eur în sezonul de iarnă, pentru că românul nostru încă are creierul bătut în cuiele clișeelor legate de Est, ”sovietic” = vechi și prost.

8 milioane de turiști anual în Georgia, însă din București biletele de avion pentru Tbilisi de-abia se vând. Zbor direct! Oare nu cumva ar fi bine să ne regândim atitudinea despre noi și despre deschiderea noastră în gândire? E următorul meu punct pe listă.

Peste 170km de pârtie construite pentru Olimpiadă la Krasnaya Polyana. Ce-i drept, sălbăticiunea Caucazului nu prea mai există acolo. Orice metru pătrat e controlat sistematic cu tunuri antiavalanșă săpate în stâncă de Doamne-ferește. Da, la ruși se poate schia în condiții excelente și vei avea parte de o experiență excelentă ca să ajungi acolo.

Băieții lui Putin nu s-au mulțumit să tragă liniuțe prin pădure, ci au tras o șosea de mare viteză de la aeroportul Adler, cu tot cu tuneluri și cale ferată de mare viteză aferentă. Ca să nu spui că nu ai cum ajunge la resorturile ridicate și ele de la zero, printre care una are un nume ușor glamuros, ca să știi ca firma mamă are destulă putere să își tragă un munte și o stațiune de schi dacă vrea: Gazprom. Personal, prefer Rosa Khutor în acea zonă. Recunosc, am și ceva pile acolo.

Baku. La întoarcerea de acolo le-am spus amicilor că mi-aș dori și eu câțiva ani de dictatură dacă Chișinăul sau Bucureștiul, ori măcar Iașiul ar arăta cum arată acum capitala Azerbaidjanului.

Ordonat, curat, nou, totul se construiește riguros, într-unul din cele două stiluri: corporatist sci-fi cu tente culturale azere, adică sticlă, beton, oțel și fantezie inspirată de motivele tradiționale de trăznești când vezi ce le-a ieșit, ori al doilea stil, o stranie copie a clădirilor europene de secol XIX din Paris sau Barcelona. Bulevarde întregi parcă scoase din Parisul lui Haussmann. Și totul arată nou. Până și centrul vechi, ”Orașul de Interior”, aflat în patrimoniul UNESCO.

E drept, Baku pute a petrol și a gaze arse. Dar și noi avem vin, munți, mare, ploaie, cernoziom, etc. Hai să nu ne plângem degeaba.

Despre Odesa, dragostea mea, voi scrie separat. E prea frumos și prea aproape de noi orașul acesta.

Sunt încă multe comori în CSI de explorat. Chiar și Moldova noastră. Că e a noastră. Noi suntem urmașii urmașilor urmașilor celor de la 1504.

E timpul să nu ne mai temem de ele. Voi ce ziceți?

Vreți să călătoriți în ”Estul sălbatic”? Aruncați-mi un mail pe dmc@europenow.pro sau alin.patru@travis.ro

Moldovenii sunt români. Acelaşi neam, aceleaşi obiceiuri.

Moldovenii sunt români. Acelaşi neam, aceleaşi obiceiuri.

Ziua de astăzi nu ştiu ce îmi demonstrează mai tare: faptul că sunt „zen” şi nimic nu îmi poate strica dispoziţia de a dedica timpul liber lucrurilor importante (a.k.a. plimbările cu căţeii) sau că mi-am dovedit încă o dată că Moldova e fix o Românie mai mică, unde poţi vedea mai clar şi mai dur caracteristicile noastre de neam.

Pe scurt, românii din România, şi cetăţenii Republicii Moldova se caracterizează prin:

  • ospitalieri (naturaleţe, cei de la est de Prut, comercială, cei de la vest de Prut)
  • kombinator („facem noi să fie bine, ca să nu fie rău” / „Ia-n-ascultă, am eu o idee”)
  • strângători (orice are sub 200kg şi poate fi mutat de pe loc, o să dispară repede din orice loc vizibil. Ce-i drept, sansele sunt mai mari in Basarabia decat in Iasi.)

Caroce, mi s-a furat al treilea scuter în trei ani de când sunt în Moldova. Şi nu că n-ar fi fost al doilea furat de pe o şosea circulată (Calea Ieşilor) sau că se găsea fix la 50m de intrarea într-o secţie de poliţie.

Toată tărăşenia e că am rămas cu motorul în pană miercuri noapte şi aveam altele pe cap, astfel încât nu am putut să merg să îl recuperez. Şi da, eram conştient că e foarte posibil astăzi să nu îl mai pot găsi. Asta pentru că în Moldova de fiecare dată când parcam un scuter undeva, plecam cu gândul că e posibil să nu îl mai găsesc. Pentru că… suntem români.

Pentru că aici, în Moldova, toată lumea te atenţionează că se fură. Şi atunci mă întreb de ce naiba vin unii deştepţi şi dau vina pe romi că se fură în România? Aici nu prea sunt romi. Nici măcar ăia de la Soroca nu se pun la socoteală că sunt rămaşi de sămânţă să avem ce le arăta turiştilor. (A propos, „La Castelele” din Ciurea sau Grajduri bat dealul din Soroca la fund aşa cum bate National Geographic orice blogger de turism.)

Revenind, dacă aici se fură ca-n codru, dar nu sunt romi, atunci cine fură? Da, tot ai noştri fraţi. Suntem un neam şi asta ne ocupă tot timpul.

Avem de ambele părţi ale Prutului aceleaşi obiceiuri, aceeaşi educaţie genetică a descurcăreţului. Suntem produsul unor regimuri bolnave (fanariot, rus, otoman,comunist, de tranziţie), iar sechelele astea sunt la fel peste tot, de la relaţiile de afaceri, până la dilema femeii care vrea să fie iubită şi preţuită, dar de un sponsor.

Suntem acelaşi neam pentru că ne iubim ţara doar când plecăm din ea, muncim de rupem peste hotare, nu vrem să ne întoarcem acasă, dar vrem să facem ordine pentru cei rămaşi, îi urâm pe ai noştri (cei din Moldova pe cei din România şi invers) pentru că sunt oglinda propriei noastre familii.

Aşa că fraţi români, da, Moldova e superbă, ospitalieră, dar se şi fură, că-s de-ai noştri.

Moldovenilor le spun atât: de fiecare dată când îmi va spune cineva de aici că îi urăşte pe „români”, zâmbetul meu nu va fi unul prefăcut, ci de milă.

Acum e timpul pentru o plimbare în cel mai frumos şi sigur oraş de pe planetă. Pentru că aici nu trebuie să te temi să te plimbi pe străzi. Aici trebuie doar să te temi să nu laşi chestii mici la vedere.

P.S. Celui care a furat-o pe Bella îi transmit că avea carburator nou, simeringuri la fel, dar actele sunt la mine şi era singura roşie de modelul ăsta din Chişinău. Habar nu am dacă am rămas în pana prostului sau ceva intern. Nu mergea indicatorul de combustibil.

 

Social Media Managerii sunt sortiți să piară în iad

Social Media Managerii sunt sortiți să piară în iad

Acest articol nu are nicio legătură cu Referendumul la care #stauacasă. Acest articol are pur și simplu legătură cu bunul-simț, pe care Biserica, de data aceasta nu cea Ortodoxă Română ci una afiliată minunatei și pravoslavnicei Mitropolii a Chișinăului și Întregii Moldove, se laudă că ni-l predă și ni-l oferă ca exemplu.

Pentru că am scrisc cândva de un mozaic de la Iași care mi se pare că nu-și are locul pe pereții pe care a ”aterizat”, astăzi vă delectez cu o imagine postapocaliptică de la Chișinău, de pe pereții Catedralei (așa scrie pe frontispiciu) ”Sfinții Împărațit Constantin și Elena”, de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, gard în gard cu clădirea SIS.
De la început, cred că acest locaș de cult e destinat să devină un clasic al tururilor ghidate în anii care vin, dar mai ales peste vreo patru sute de ani, când omuleții gri cu ochi negri și chelie care vom deveni vor dori să vadă cum lucram noi mici și cocoșati la laptop în anii 2000, fiind la fel de înapoiați ca dracul care nu descoperise încă ”Tabletele Legii”, deci mai avea nevoie de tastatură.

Biserica Sfintii Constantin si Elena  Chisinau
Până una alta, dacă Biserica ne spune că trebuie să aducem copiii la ea, ia gândiți-vă dragi prieteni și hateri deopotrivă, cum e să îți duci copilul într-o biserică ce ar putea lesne să aiba un rating R cu cerculeț pus la intrare.

Bărbați care se muscă de gât (nimic sexy in asta, de data această), femei care își smulg carnea de pe ele, cranii care mai de care mai fanteziste, de până și cea mai tupeistă rockotecă ar fi invidioasă.

Da, mergeți cu copii la biserică și învățați-i în același timp să fie optimiști, să aibă încredere în ei și să nu se teamă de bau-bau. Spuneți-le că Dumnezeu e bun și milostiv, dar arătați-le că doar cu o parte din ei, că restul, mamă-mamă, uite ce pățesc. TInere, intră cu curaj în viață, dacă mai ai de unde!

Încă nu am informații despre cine este pictorul minunăției, însă documentarea de-abia începe. Stați pe-aproape, iar cei din România, #statiacasa!