Ieșeni, trezirea! Clujul nu este un oraș mare!

Ieșeni, trezirea! Clujul nu este un oraș mare!

Astă seară într-o postare pe Facebook a unei companii care dezvoltă un proiect imobiliar major pentru Iași am regăsit sintagma ”Iașiul este noul Cluj”. Da, scot din context. Contextul chiar nu contează.

Nici măcar numele companiei nu e relevant – putea să scrie oricine acel text -, mai ales că postările mele primesc lejer mai multe lecturi decât like-uri au ei prin sociale.

Această comparație aproape eternă cu Clujul (ni se pare nouă așa, dar e destul de tânără), arată cât de provinicial este acest patriotism local al Iașiului, cât de ”capra vecinului” este privită problema concurenței pe piața investițiilor și a dezvoltării Iașiului. Dumnezeule, câtă frustrare în comparația asta cu Clujul!

Crede cineva că își pun clujenii problema în sensul ”trebuie să fim mai tari ca Iașiul”? Credeți că durerea că Iașiul are Pelerinajul Sfintei Parascheva a existat vreodată la Cluj și au plâns vreodată hotelierii și oamenii de turism că vor și ei niște moaște atât de ”cool”? Sau că nu mai pot dormi managerii din IT clujeni de lista primelor lucruri înfăptuite ”cândva” pentru prima dată la Iași? În trecut!

Realitatea tristă e că aceste amănunte sunt interesante doar în ghidurile turistice și în poveștile ghizilor de turism. Atât. Economia trăiește din prezent, iar dezvoltarea din viitor și din exemple de bune practici și din concurența pe o piață care de mult nu se mai mărginește la granițele unei țări sau orgoliile unor regiuni.

Clujul are, oficial, cu aproape 100000 de locuitori mai puțin decât Iașiul. Cu toate astea are un stadion modern, o industrie hard si soft care face o căruță de bani, proiecte culturale cum la Iași încă nu visăm. De ce?

Clujul, spre deosebire de Iași, a scos capul din curtea vecinului. Clujul nu se întrece cu Iașiul, cu Timișoara, nici măcar cu Bucureștiul. Clujul se uită la exemple de bune practici și își spune ”Vreau și eu metrou, pentru că mă ajută, pentru că eu am nevoie de el ca să mă dezvolt!”. Ați auzit vreodată vreun clujean frustrat că Bucureștiul are metrou și că vor să facă din Cluj un nou București? Nu. Clujul se dezvoltă pentru clujeni, conform nevoilor lor. Și da, nevoile cetățenilor diferă de la oraș la oraș!

Atunci, de ce încă mai auzim prostia asta despre Iași? De ce ne uităm cu invidie la Cluj, dar nu ne uităm în primul rând cu cine ne concurăm ca oraș cu adevărat, deși nu ne place să o recunoaștem.

Păi, ne concurăm cu Chișinăul, un monstru în curs de trezire, cu o zonă metropolitană cu aproape un milion de locuitori. Da, Chișinăul acela pe care jumătate din ieșeni l-au vizitat doar din spusele ziariștilor și știrilor de de la TV (de unde și Andrei Năstase a ajuns să fie cetățean de onoare la Iași).

La 140 de kilometri de Iași există o capitală de țară, care atrage privirile lumii mai mult decât o va face Clujul prea curând. Există o capitală de țară cu universități, oameni bine pregătiți, o foame de salarii care să te convingă să stai acasă, un sistem birocratic mai eficient decât cel românesc, dar mai ales ambasade și instituții internaționale, inclusiv donatori, care vor turna bani ca orașul Chișinău și Republica Moldova în sine să atragă investiții. Și asta deja se întâmplă, mai ales în outsourcing sau turism.

Acești donatori au tot interesul ca Moldova să fie sinonimă cu Chișinăul, nu cu Iașiul. Ori, în turism anul viitor se va înființa un nou organism care va avea 12 milioane de dolari de cheltuit în următorii ani pentru dezvoltarea turismului în Republica Moldova. 12 milioane de dolari. Cât investește guvernul României în turismul din Regiunea Nord-Est? Adică din… Moldova?

La 5 ore cu mașina de Iași, port la Marea Neagră, e Odesa. Un oraș superb, cosmopolit, turistic, curat, cu peste un milion de locuitori în limitele sale. Zona metropolitană cât are? Bună întrebare…

Veți spune că Ucraina nu e un competitor pentru România. Greșit! În anul 2018, țara cu cea mai mare creștere a turismului de afaceri în Europa de Est este… Ucraina, cu un coeficient de aproape 20% față de anul precedent. România e pe plus, dar cu jumătate din acest procent. Ori, această creștere se vede la Odesa.

Fix în mijlocul orașului, în zona turistică, la prânz dai nas în nas cu IT-iștii de la Ubisoft. Dacă ai jucat măcar un joc pe PC în viața ta, știi cine sunt. Știi că la Iași nu sunt. Sunt însă la București și la Craiova. Deci, nu la Cluj.

Și ar mai fi Polonia, Georgia, Bulgaria, Serbia, Azerbaijan cu multe, multe alte orașe din țările astea cu care Iașiul într-adevăr concurează. Și ce fac toți ceilalți? Se uită cumva la Cluj cu jind? Nu.

Azerbaijan. Da, Azerbaijan. Nu petrolul le-a adus câștigarea unui congres de cosmonautica de 6000 de delegați, ci faptul că au Convention Bureau unde au angajat un austriac drept manager și niște oameni care știu să facă treaba asta. Doamne, până și dictatorii își dau seama că meritocrația și numirile politice nu se pupă! Nu, la Iași nu avem Convention Bureau. Aici încă mai confundăm industria evenimentelor cu turismul.

Toate aceste orașe se uită la cei pe care vor să îi ajungă din urmă nu cu cinci sau zece ani, ci cu un sfert de secol. Înveți mobilitate urbană din Bruxelles sau Frankfurt și o implementezi cu adevărat inteligent, nu ca ”sistemul de trafic” din Iași. Planifici punerea în valoare a elementelor istorice și dezvoltarea vieții culturale dintr-o arhitectură mixtă ca la Berlin, înveți să dezvolți un oraș universitar, dar și industrial ca în Oxford.

Poate nu sunt cele mai bune exemple, dar ideea e aceasta. Te uiți mai sus decât un nivel mediocru.

Pentru că da, comparând cu marii jucători urbani ai Europei, Clujul este un jucător mediocru. Stați liniștiți, și Bucureștiul tot la fel. Încă suntem o țară cu ”handicap”, cum se spune la cursele de cai.

Depinde doar care e calul pe care vrei să îl ajungi din urmă și pentru care te antrenezi. Ultimul din coadă sau cel din frunte. Poate nu îl prinzi, dar sigur ajungi mai sus decât dacă ai obiective mici. Așa că, vorba moldovenilor, ”să lăsăm jălea” și să nu ne mai uităm așa de des la Cluj ca bărbații frustrați la puța altuia la pisoar.

Moldova e mai mult decât vin și bomboane Bucuria

Moldova e mai mult decât vin și bomboane Bucuria

Dar dacă e nevoie, le oferim și pe acestea.

Republica Moldova, Basarabia, ”Peste Prut”. Oricum i-ar spune clienții agențiilor de turism și turoperatorilor din România, chiar dacă vorbim aceeași limbă, tot e greu să lucrezi cu o destinație pe care majoritatea agenților de turism din România nu au vizitat-o.

Dumneavoastră, stimați colegi agenți de turism din România care citiți acest text, ați vizitat Basarabia? (”Ce să fac eu acolo?”) Răspunsul aici: meetinmoldova.com

Noi cei de la Safe Travel Agency suntem o echipă mixtă de ”expați” din România mutați la Chișinău și ”moldoveni din talpă” de peste Prut. 🙂

De patru ani învățăm să îmbinăm rigoarea occidentală cu răbdarea, multa răbdare care îți trebuie ca să poți face turism de calitate în spațiul ex-sovietic. Da, nu doar Basarabia. Ne descurcăm la fel de bine și în Ucraina, Georgia sau Azerbaidjan.

Suntem membri MPIGBTA și ANTRIMși am fondat Europe NOW. Asta pentru că ne place să învățăm de la cei mai buni și să lucrăm în echipă cu ei.

Știm care sunt clișeele care îi fac pe colegii noștri ”din țară” să evite recomandarea Republicii Moldova ca destinație pentru evenimente corporate, incentive și team building.

Aceleași clișee despre Basarabia (cine dorește poate primi lista celor 14 identificate de noi) păstrează excursiile leisure în Moldova în limita ”safe” a cramelor de la Cricova, Mileștii Mici, plus încă două mănăstiri și orașul Chișinău. Cei care deja includ Tiraspolul în trasee merită o medalie. Acestea sunt locuri pe care oricum le vizitezi când vii aici. Clienții tăi nu merită mai mult?

Apropo, la Tiraspol se poate acum achita cu cardul românesc. Câți alți parteneri din Moldova v-au transmis asta?

Tururi în Transnistria.
Tiraspolul nu mai e de mult timp URSS.

Da, noi stricăm imaginea ”Back in the USSR” care nu mai are nicio legătură cu actualitatea din stânga Nistrului, așa cum nu te aștepți să ai locuri în Moldova așa cum e Castel Mimi din fotografia de mai jos.

Da, imaginea de jos e din Basarabia și mai are locul și o sală de evenimente cu 500 locuri, cu pereții din sticlă. Și e și cramă. Și are și o istorie frumoasă. Cum sună asta pentru clientul acela al tău care te bate la cap în fiecare an că vrea ceva ”WOW”?

Castel Mimi, un obiectiv mai românesc în Basarabia, nu se poate.

Nu vă batem la cap mai mult. E vineri. Dacă ați citit deja până aici, merităm și noi o medalie.

Acum știți că la Chișinău există o agenție de ”români din România” – da, asta oricum ai da-o sună straniu – cu care veți vorbi întotdeauna pe limba voastră, nu doar când vine vorba de cuvinte, despre orice proiect MICE în Moldova. Da, știm ce înseamnă să ai nevoie de facturi și justificative pentru orice decont. Da, nici nu lucrăm altfel decât legal.

Avem un mare dezavantaj noi la Safe Travel Agency însă. Pentru că într-adevăr credem în #rezist, nu oferim ”paraîndărăt” colegilor agenți.

Nici ieftini nu suntem, dar nici comisioane pentru alții nu încasăm.

Ne place să lucrăm legal, iar Moldova nu e ”Pampas”. Are legi, fisc, impozite. Da, știm, tocmai am mai distrus un clișeu fals. Cu plăcere. 🙂

Pentru întrebări, solicitări și proiecte MICE sau leisure în Moldova interesante, vă rugăm să ne provocați pe hello@safetravel.agency sau, dacă preferați să lucrați .ro până la capăt, cea mai bună opțiune e Travis Tourism.

Moldovenii sunt români. Acelaşi neam, aceleaşi obiceiuri.

Moldovenii sunt români. Acelaşi neam, aceleaşi obiceiuri.

Ziua de astăzi nu ştiu ce îmi demonstrează mai tare: faptul că sunt „zen” şi nimic nu îmi poate strica dispoziţia de a dedica timpul liber lucrurilor importante (a.k.a. plimbările cu căţeii) sau că mi-am dovedit încă o dată că Moldova e fix o Românie mai mică, unde poţi vedea mai clar şi mai dur caracteristicile noastre de neam.

Pe scurt, românii din România, şi cetăţenii Republicii Moldova se caracterizează prin:

  • ospitalieri (naturaleţe, cei de la est de Prut, comercială, cei de la vest de Prut)
  • kombinator („facem noi să fie bine, ca să nu fie rău” / „Ia-n-ascultă, am eu o idee”)
  • strângători (orice are sub 200kg şi poate fi mutat de pe loc, o să dispară repede din orice loc vizibil. Ce-i drept, sansele sunt mai mari in Basarabia decat in Iasi.)

Caroce, mi s-a furat al treilea scuter în trei ani de când sunt în Moldova. Şi nu că n-ar fi fost al doilea furat de pe o şosea circulată (Calea Ieşilor) sau că se găsea fix la 50m de intrarea într-o secţie de poliţie.

Toată tărăşenia e că am rămas cu motorul în pană miercuri noapte şi aveam altele pe cap, astfel încât nu am putut să merg să îl recuperez. Şi da, eram conştient că e foarte posibil astăzi să nu îl mai pot găsi. Asta pentru că în Moldova de fiecare dată când parcam un scuter undeva, plecam cu gândul că e posibil să nu îl mai găsesc. Pentru că… suntem români.

Pentru că aici, în Moldova, toată lumea te atenţionează că se fură. Şi atunci mă întreb de ce naiba vin unii deştepţi şi dau vina pe romi că se fură în România? Aici nu prea sunt romi. Nici măcar ăia de la Soroca nu se pun la socoteală că sunt rămaşi de sămânţă să avem ce le arăta turiştilor. (A propos, „La Castelele” din Ciurea sau Grajduri bat dealul din Soroca la fund aşa cum bate National Geographic orice blogger de turism.)

Revenind, dacă aici se fură ca-n codru, dar nu sunt romi, atunci cine fură? Da, tot ai noştri fraţi. Suntem un neam şi asta ne ocupă tot timpul.

Avem de ambele părţi ale Prutului aceleaşi obiceiuri, aceeaşi educaţie genetică a descurcăreţului. Suntem produsul unor regimuri bolnave (fanariot, rus, otoman,comunist, de tranziţie), iar sechelele astea sunt la fel peste tot, de la relaţiile de afaceri, până la dilema femeii care vrea să fie iubită şi preţuită, dar de un sponsor.

Suntem acelaşi neam pentru că ne iubim ţara doar când plecăm din ea, muncim de rupem peste hotare, nu vrem să ne întoarcem acasă, dar vrem să facem ordine pentru cei rămaşi, îi urâm pe ai noştri (cei din Moldova pe cei din România şi invers) pentru că sunt oglinda propriei noastre familii.

Aşa că fraţi români, da, Moldova e superbă, ospitalieră, dar se şi fură, că-s de-ai noştri.

Moldovenilor le spun atât: de fiecare dată când îmi va spune cineva de aici că îi urăşte pe „români”, zâmbetul meu nu va fi unul prefăcut, ci de milă.

Acum e timpul pentru o plimbare în cel mai frumos şi sigur oraş de pe planetă. Pentru că aici nu trebuie să te temi să te plimbi pe străzi. Aici trebuie doar să te temi să nu laşi chestii mici la vedere.

P.S. Celui care a furat-o pe Bella îi transmit că avea carburator nou, simeringuri la fel, dar actele sunt la mine şi era singura roşie de modelul ăsta din Chişinău. Habar nu am dacă am rămas în pana prostului sau ceva intern. Nu mergea indicatorul de combustibil.

 

Social Media Managerii sunt sortiți să piară în iad

Social Media Managerii sunt sortiți să piară în iad

Acest articol nu are nicio legătură cu Referendumul la care #stauacasă. Acest articol are pur și simplu legătură cu bunul-simț, pe care Biserica, de data aceasta nu cea Ortodoxă Română ci una afiliată minunatei și pravoslavnicei Mitropolii a Chișinăului și Întregii Moldove, se laudă că ni-l predă și ni-l oferă ca exemplu.

Pentru că am scrisc cândva de un mozaic de la Iași care mi se pare că nu-și are locul pe pereții pe care a ”aterizat”, astăzi vă delectez cu o imagine postapocaliptică de la Chișinău, de pe pereții Catedralei (așa scrie pe frontispiciu) ”Sfinții Împărațit Constantin și Elena”, de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, gard în gard cu clădirea SIS.
De la început, cred că acest locaș de cult e destinat să devină un clasic al tururilor ghidate în anii care vin, dar mai ales peste vreo patru sute de ani, când omuleții gri cu ochi negri și chelie care vom deveni vor dori să vadă cum lucram noi mici și cocoșati la laptop în anii 2000, fiind la fel de înapoiați ca dracul care nu descoperise încă ”Tabletele Legii”, deci mai avea nevoie de tastatură.

Biserica Sfintii Constantin si Elena  Chisinau
Până una alta, dacă Biserica ne spune că trebuie să aducem copiii la ea, ia gândiți-vă dragi prieteni și hateri deopotrivă, cum e să îți duci copilul într-o biserică ce ar putea lesne să aiba un rating R cu cerculeț pus la intrare.

Bărbați care se muscă de gât (nimic sexy in asta, de data această), femei care își smulg carnea de pe ele, cranii care mai de care mai fanteziste, de până și cea mai tupeistă rockotecă ar fi invidioasă.

Da, mergeți cu copii la biserică și învățați-i în același timp să fie optimiști, să aibă încredere în ei și să nu se teamă de bau-bau. Spuneți-le că Dumnezeu e bun și milostiv, dar arătați-le că doar cu o parte din ei, că restul, mamă-mamă, uite ce pățesc. TInere, intră cu curaj în viață, dacă mai ai de unde!

Încă nu am informații despre cine este pictorul minunăției, însă documentarea de-abia începe. Stați pe-aproape, iar cei din România, #statiacasa!

În loc de later edit

Astăzi am fost sunat de domnul Simion Giurcă – Șeful Biroului de Promovare Turistică a României la Viena și am avut o discuție mai mult decât civilizată. Mi-aș fi dorit mai mulți oameni în promovarea turistică a României cu care să se poată discuta așa.

Îi mulțumesc pentru anumite explicații și timp și sper să redau cât mai bine aici punctele pe care dumnealui mi-a mărturisit că nu le-a transmis mai departe odată cu situațiile și documentele de închidere a biroului. Eu cred că e bine ca această poziție să fie cunoscută.

La fel, sper să mă fi făcut înțeles că nu scriu ca jurnalist și nu îmi propun și nici nu îmi asum obiectivitatea. Blogul este un jurnal și scriu trăiri și situații subiective, păreri și poziții pe care le argumentez și susțin ca atare.

Astfel:

  • Sunt oameni și birouri de promovare unde oamenii și-au dat silința și au făcut munca pe cât de conștiincios posibil.  Opinia mea: asta nu înseamnă că rezultatul muncii lor nu a fost umbrit sau anulat de funcționarea unui sistem birocratic și inadaptat unui mediu foarte concurențial: turismul.
  • Plățile pentru participarea la târguri, răspunsul greu sau inexistent al celor care au acces la promovare@mturism.ro  – de multe ori fiind la fel tratați și șefii de birouri de promovare ca noi muritorii de rând – sunt rezultatul angajaților ”de la centru”. Întrebările mele retorice: Cine era centrul centrului? De ce nu au fost sancționați responsabilii acestei delăsări cumplite, care nu a fost temporară? Există semnalări scrise ale acestor probleme din partea birourilor de promovare la care s-ar fi putut răspunde cu măsuri?
  • Domnul Giurcă vrea să închidă obloanele discret și să își continue activitatea altundeva.Cu prestanță. Opinia mea: Pentru ca un sistem să fie reformat, trebuie să știm unde au fost problemele, și din interior. Ar fi o greșeală plecarea discretă. Acești oameni trebuie ascultați. Ar fi o greșeală plecarea tuturor omenilor care pot sau vor să facă. Pentru asta există concursuri de angajare, concursuri de proiecte.

Rămân în continuare de părere că promovarea turistică a României trebuie făcută pragmatic, de către oameni cu experiență în business-ul de turism, de către manageri de marketing și vânzări pentru destinații. Noi avem nevoie de sales force, nu doar PR. PR-ul e doar o ușă care se deschide, dar ce facem când se deschid conturile.

Și da, este nevoie de un restart complet al sistemului de promovare turistică a României.

Să ne vedem de oile noastre în turism

Să ne vedem de oile noastre în turism

Scriu astăzi pentru colegii din ”provincie”, care nu putem și nu avem cum să mergem la toate ”comitetele și comițiile” Înaltei Porți a turismului de la Bucureși, formată dintr-un cocktail destul de inflamabil de asociații mai mult sau mai puțin patronale, agenții guvernamentale și minister(e).

Tendința omului de turism din ”provincie” este să depindă, în acest caz, de informația pe care o primește prin presă, Facebook sau latrinograme. Ori, dacă este să ne uităm la articolele de presă din ultimele săptămâni, la declarațiile de presă ale domnului Alin Burcea care atunci când exact oameni din turism (Infotripiștii) îi adresează întrebări, îi tratează cum am scris aici, atunci deja impresia generală este că avem in Mircea Titus Dobre un blestem aruncat asupra turismului românesc de care doar cavalerul în armură (sau ie de ciobănaș, dacă îmi aduc bine aminte niște felicitări de Crăciun) din vârful ANAT ne poate salva.

Doar că eu am stat față în față cu dl. ministru al Turismului pe 9 iunie 2017, la Tg. Ocna și simt nevoia să scriu ceea ce cred văzând o discuție deschisă, pe față, între vreo 70 de oameni de turism din Bacău, la care s-au adăugat un sucevean din Iași și un oltean din Chișinău, și un om despre care eu cred că cineva vrea să credem că a făcut-o de oaie.

Să încep cu ce căuta olteanul din Chișinău acolo. M-am dus pentru că am o problemă fixă și împuțită tare: vămile Albița și Sculeni, mizeria din ele (WC-urile insalubre), tratarea cu superioritate a pasagerilor și turiștilor din Republica Moldova – chiar dacă sunt cetățeni români –  de către personalul celor două instituții cu care ai contact acolo, timpii idioți de așteptare la punctul de trecere a frontierei în sezonul vacanțelor din Moldova, când se toarnă turiști spre Târgu-Ocna, Slănic Moldova, Sovata, Bucovina, și vara, când incoming-ul din Republica Moldova se mută și spre România cu turiști străini care vin spre cea mai apropiată capitală din zonă, care nu este Bucureștiul. Acestea sunt lucruri pe care am încercat să i le semnalez și domnului Alin Burcea anul trecut, la care am primit o durere în cot ca răspuns. O spun franc și fără teamă: dacă pe aici treceau charterele touroperatorilor spre Grecia, interesul era mai mare!

I-am cerut domnului ministru,, din partea Asociației Naționale pentru Turism Receptor în Republica Moldova (ANTRIM), să facă tot ce îi stă în putință ca să nu ne mai fie rușine să aducem turiști prin Moldova în Uniunea Europeană. Ce se întâmplă la această frontieră este scandalos, iar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice mai are și nesimțirea necesară să declare pentru TeleM Iași că e vina turiștilor că o instituție a statului nu poate găsi soluții, chiar și cu plată, pentru a crea condiții SALUBRE, în două vămi. La Oancea de ce se poate, domnilor funcționari de stat.

I-am reamintit, ca român, că anul viitorul e Centenarul Marii Uniri, iar ca om de turism, cel mai bun cadou de aniversare pe care Departamentul Centenar al Guvernului României poate să îl facă românilor de peste Prut este civilizarea frontierei. I-am reamintit domnului ministru că Centenarul Unirii Basarabiei cu România este ceva mai devreme, pe 27 martie 2018. Cetățenii români de peste Prut merită tratament demn la frontieră în anul marii aniversări. Dacă primim cadou un monument, o să facem pipi pe el, că toaletă canci.

Am găsit înțelegere, atenție și respect pentru problematică. Am primit sprijinul colegilor din județul Bacău în argumentare și le mulțumesc din suflet pentru asta. Ei simt cu adevărat turismul dinspre Republica Moldova.

Atitudinea domnului ministru este una de manager. Își scrie frumos pe foaie ideile, răspunde. Nu îl domnesc din pupincurism, ci din obișnuința respectului în limbaj pe care o am din presa britanică și franceză. Adică unde mai e presă, ca breaslă.

Nu pot să neg faptul că m-am bucurat când am auzit acum câteva săptămâni că se vor închide birourile de promovare turistică din străinătate. Acolo la promovare@mturism.ro era un cancer care ne omora pe toți. Începând cu totala ineficiență a acestor birouri (rapoarte știm toți să scriem), mai ales în ceea ce privește cunoșterea modului de funcționare a pieței de turism (un jurnalist în turism sau un blogger nu va fi niciodată specialist în turism și nu va ști cum să facă o vânzare activă a unei destinații către profesioniști) și cu modul anemic de animare a standurilor României la târgurile de turism, totul mergea prost.

Rezum aici, câteva puncte pe care le-am mai spus și scris, pe șleau, și pentru care am auzit că sunt un ”agitator” sau ”rebel”:

  • acum câțiva ani România a fost exclusă de la IMEX  pentru neplata facturii de stand
  • la WTM Londra România a fost suspendată de pe site pentru plata facturii de stand exact când se făceau programările pentru întâlniri. Am fost reporniți cu 7 zile înainte, când jocurile erau deja făcute
  • de Chișinău se ocupă Biroul de Promovare de la Moscova
  • de târgul de la Tel Aviv se ocupa în 2013 Biroul de Promovare de la Madrid
  • răspunsul pentru înscrierile la expoziții anul trecut au fost primite după 6-7 luni de la trimiterea documentației, cu insistențe
  • dacă primești un răspuns de la promovare@mturism.ro trebuie să te consideri privilegiat
  • la întâlnirea WTO de anul trecut sper că numele meu nu apare pe lista participanților, pentru că m-am retras când am aflat că ANT ne roagă să nu venim pentru că eram la umplutură ca să le iasă numărul de pax pentru bugetul total. Nu, nu poți organiza evenimente cu sumele din caietele de sarcini SF de pe site-ul fostului ANT. Chiar, de ce ANT nu publica niciodată și numele câștigătorilor de licitații ca să știm și noi cine sunt performerii în bugete de turism din România? Pe bune, oamenii ăia merită o statuie dacă pot organiza două coffee break complexe / zi cu vreo 6 ron de persoană. Colegii care au mers, ia spuneți, ați apucat ceva la prânz? De cina de întâmpinare nu mai zic nimic, știu că ați fost dați la o parte, deși în scripte apăreați mulți dintre voi la număr. A fost ciudat să primesc telefon de la ANT să nu merg la o parte din program, iar WTO să îmi scrie la 15 minute după să îmi reconfirme întreg programul. Bine, ei sunt niște proști, nu știu cum se lucrează la noi.
  • numărul de telefon de la promovare@mturism.ro era la fel de inexistent

Sunt lucruri pe care i le-am spus si domnului ministru la Tg. Ocna. Sunt răspunsuri pe care le-am primit și pe care nu le-am găsit în presă:

  • se cauă un sediu pentru Minister, ca să nu mai existe problema actualei dispersii a personalului în clădirea Ministerului Transportului;
  •  vor fi înființate birouri noi de promovare, cu altă organizare. Am reținut, printre altele Beijing, Varșovia, Chișinău. Eu am propus să fie chiar sub formă de licitație – prestator de servicii, firmă locală de marketing al destinației. Ar fi o variantă. Dacă Israel face asta, de ce să inventăm noi roata?
  • va exista un sistem de gestiune electronică a corespondenței și documentelor
  • pe Promovare sunt posturile scoase la concurs – dați sfoară în țară!
  • se va face o selecție mai riguroasă a expozițiilor unde se participă. Asta trebuie citit ca: bugetul va fi împărțit pentru un ROI mai bun la cele care se participă! Revenim la rapoarte…

De vouchere ați citit deja in Agerpress. De garantare, însă nu, despre Legea Turismului, la fel.

Legea Turismului va fi supusă dezbaterii publice cât de curând. Asta e foarte important! Fiecare din noi vom avea dreptul să ne expunem opinia, ceva ce dl. Burcea nu își dorea în iarnă legat de fondul de garantare. Trageți dumneavoastră aici concluzia.

În loc de de concluzii arunc niște întrebări:

  • De ce ziariștii noștri – unii dintre ei chiar foarte stăpâni pe subiectul turismului – nu au publicat nimic atunci când situația suspendării României la WTM era în toi și aveau toată informația necesară să scrie ceva care să rupă, dar acum scot oaia în fața, pornind mai mult de la interpretare – trunchiere a unei discuții?
  • De ce deranjează adevărul că structura ANT era una ineficientă și care a permis falimente răsunătoare, și trebuie reconstruită de la temelie, cu materiale noi? Se pierd cumva niște relații?
  • De ce atunci când citești presa ai impresia că ai un incompetent ca ministru al Turismului, dar față în față discuți cu un manager care gestionează resurse ca în mediul privat?
  • De ce trăiesc cu impresia că anumite persoane refuză în continuare să vadă soluții alternative la Fondul de Garantare, când unele elegante au apărut de la colegi de breaslă?
  • Din timpul  mandatului cărei persoane se știe că trebuie rezolvată problema garantării pachetelor turistice?
  • De ce atâta grabă în continuare legată de garantare, când mai sunt șase luni? Cineva nu a înghițit niște hârtii și a deranjat că îi ascultă și pe alții = dezbatere publică?

Sezon fructos tuturor! Mi-am făcut o poză cu dl. ministru, că nu se știe cât vom mai avea minister.

Notă: Aluziile la oaie nu sunt accidentale.

Ministrul Turismului Romania

 

Gând pentru prietenii din Moldova

Gând pentru prietenii din Moldova

Mâine mergeți la vot, prieteni cu cetățenie de la stânga Prutului. Nu pun semnul exclamării, pentru că nu e un îndemn, ci o speranță.

Prefăcându-mă că socializez, am dat astă seara peste o postare care ”șeruia” videoclipul de mai jos. Așa m-am apucat să scriu.

Mi-am adus aminte de momentele alea din primii ani de după Revoluție, când, copil fiind, priveam la TVR de la 7 la 7.30 dimineața matinalul de la ceea ce era pe atunci TVRM. Atunci am văzut prima data ”Orheiul Vechi” în niște imagini care nu aveau comentarii, doar muzică. Până acum trei ani am căutat să aflu unde sunt locurile alea. Nu știam cum le zice. Nu știam nici cum să le descriu. Acum, le simt ”acasă”.

După telejurnalul TVRM, plecam la școală. Mă duceam și mă uitam la harta aia agățată în clasă și îmi aduceam de ce îmi spusese tata: ”ne-au luat-o rușii”. Îmi spunea asta dinainte de 89. La 6-7 ani, fără Internet, îmi plăceau timbrele și atlasele geografice. Aveau poze. Acolo, la poza României, scria ”URSS” pe vreun sfert de pagina. Acolo nu era U.R.S.S., acolo erau românii noștri.Eu așa am învățat.

Așa, ca pe un secret pe care nu îl scoți din casa – tata era militar – am aflat că Moldova ne-a fost furată de ruși. A venit Revoluția și am aflat și eu de la încă singurul post pe care îl aveam, că se fac Poduri de Flori, că românii se întorc acasă. Apoi, la 8 ani, am văzut filmele cu luptătorii români cocoțati undeva pe o clădire la Tighina, cu Kalash-urile în mână, se uitau la tancurile rusești pe pod. E imaginea aia pe care nu am cum să o uit niciodată. Eram copil, mi-a fost frică. Pe vremea aia nu se cenzurau știrile, nu era AP scris în colț.

Și da, eram departe. În 1990 eram încă tocmai la Caracal, apoi în 1991 eram la Sibiu. La o țară depărtare. Dar eram copil, și lucrurile astea nu le uiți. Și n-am uitat că Basarabia e a noastră. Apoi, am aflat că ”Basarabia” nu nici măcar cuvântul nostru.

Acum, trăiesc aici. Știu că nu va fi Unire prea curând. Poate nu va fi nicicând. 200 de ani de spălare pe creier nu se curăță ușor, de nicio parte a Prutului.

Măcar atât prieteni din Moldova, măcar votați mâine. Moldoveni sau români, ruși sau cum v-au învâțat părinții acasă că sunteți, voi votați mâine. Din nou, nu e un îndemn, e o afirmație, o speranță.

Altfel, tot ”rușii” vor decide pentru voi. Doar că nu vor fi rușii care trăiesc și muncesc aici, care s-au născut în Moldova (cu sau fără R.S.S. în față), ci rușii de la Moscova, cei pentru care locul acesta nu va însemna nicicând ”acasă”.

Pentru că ”familia” sunt oamenii dragi pe care ți-i alegi. Opinie.

Pentru că ”familia” sunt oamenii dragi pe care ți-i alegi. Opinie.

Klaus Iohannis și Dacian Cioloș au poziții firești de iubire a aproapelui.
 
Patriarhia Română ridică repede piatra și răspunde public, mult mai repede decât au răspuns anul trecut, la #Colectiv, când oamenii chiar așteptau o reacție.
Scriu acest mesaj pentru că îmi respect colegii și prietenii care sunt gay, dar și pentru că îmi respect prietenii și colegii care au ales să aibă o viață împreună fără a încheia o căsătorie. Scriu acest mesaj și pentru că, până la căsătoria noastră, logodnica mea nu are niciun drept în fața Statului Român.
 
Patriarhia Română are, în comunicateul de presă de aici, proasta inspirație de a da următorul argument: ”realitatea dramatică a prăbușirii demografice atât în România, cât și în celelalte țări europene.”
 
Adică, o populație estimată LGBT de 2.6% din totalul locuitorilor Europei este vinovată de scăderea dramatică a natalității”, stimate cetățean Daniel Ciobotea? (http://www.geta-europe.org/guru1-report-full.php)
 
Oare criza economică din ultimii ani, dorința de reușită în carieră sau accesul crescut la educație sexuală și metode contraceptive, deci responsabilitatea crescută a tinerilor posibili părinți, nu sunt cauzele principale?
 
Oare cine a emigrat peste granițe, stimate cetățean cu drepturi egale cu ale mele, Daniel Ciobotea? Din câte știu eu, majoritatea emigranților români sunt tineri. Tineri fertili. Tineri care au copii născuți acolo și majoritatea botezați în parohiile pe care le conduceți.
 
Domnule Daniel Ciobotea, înainte de drepturile familiei (a două persoane), există, de pe la 1789 încoace, drepturile omului, ale individiului.
 
Nu mai trăim în Imperiul Otoman, când Biserica a primit, cu voia sau fără voia ei, de la Înalta Poartă îndatoriri administrative, pentru că așa a fost voia Sultanului! (Și lor le era mai simplu.) Gata, puteți să renunțați la gândul că trebuie să ne conduceți.
 
Concentrați-vă, stimate domnule Daniel Ciobotea, pe cele sfinte și ale sufletului, adaptate ca mesaj corporatistului care în timpul zilei lucrează live alături colegii din San Francisco și cu care face team building in Mykonos sau Tel Aviv. Ajutați-l să discearnă și să creadă, nu-l obligați să respecte viziunea dumneavoastră despre familie.
 
Încerc să îmi dau seama și acum de ce Biserica Ortodoxă Română, prin persoana domniei voastre, se implică în chestiuni politice. Ați rămas fără resurse spirituale? Nu mai reușiți să întoarceți cu vorba și cu fapta bisericească oamenii de la gândul ”rău”?
 
Aceasta nu este problema noastră, a cetățenilor, stimate domn Daniel Ciobotea! Este o problemă de abordare a Bisericii Ortodoxe Române față de enoriașii pe care îi numără în parohii, dar pe care nu îi are în biserici.
 
Biserica Ortodoxă Română are nevoie de mărturisitori, nu de legi, ca să își atingă obiectivul final: mântuirea noastră. Până la urmă, și mântuirea este o alegere liberă. Nu puteți să ne salvați pe toți. 
 
Stimate domnule Daniel Ciobotea, sper că veți întelege că m-am adresat dumneavoastră cu numele civil, pentru că discuția pornește de la o inițiativă de modificare a unei legi fundamentale, Constituția României. În cazul unui referendum, cu acest nume veți vota.
 
În probleme bisericești, strict bisericești, rămâneți Înalt Prea Sfinția Voastră, Patriarhul Daniel.
Aceasta nu s-a dorit a fi o scrisoare deschisă, însă cred că asta a ajuns să fie.
——
Aceasta este opinie personală, a cetățeanului George-Alin PĂTRU, și nu poate fi asociată cu nicio entitate juridică pentru care prestez servicii. Îmi servesc clienții fără a discrimina clienții în funcție de sex, orientare sexuală, convingeri politice, etnie, sau apartenență religioasă, așa cum nu discriminez nici sursele de finanțare ale acestora, atât timp cât ele sunt legale.
Autoritatea Națională pentru Turism dă o (nouă) palmă turismului ieșean

Autoritatea Națională pentru Turism dă o (nouă) palmă turismului ieșean

Aflăm un pic câte un pic, de pe paginile de Facebook ale Autorității Naționale pentru Turism că doamna Anca Pavel Nedea bate țara pentru a le vorbi actorilor din turism despre Organizațiile de Management al Destinației.

Slavă Domnului, iată că a venit și ANT-ul nostru cu un subiect cât de cât actual (bine, ce-i drept decalajul între actualul nostru și cel al partenerilor străini e de vreo 40 de ani), așa că are doamna Nedea cu ce să își facă ”oleacă” de P.R., după ce instituția pe care cu onor o conduce a ținut flămânzi participanții de la conferința organizată împreună cu Organizația Națiunilor Unite pentru Turism (UNWTO) “Un management integrat de calitate privind destinațiile turistice: garanția competitivității”, din 22-25 iunie la București.Despre aberațiile acestei conferințe unde oamenii trebuiau să dea la numar dar să vină doar în ziua doi și mai ales despre semnele de întrebare ale achizițiilor publice realizate de către ANT, urmează să revin, inclusiv cu o adresă oficială pentru primirea rezultatelor tuturor procedurilor de achiziție publică ale instituției din ultimul an.

Revenind la oaia noastră carpatină, regăsim pe site-ul Autorității un anunț care ne trimite la o caravană de conferințe denumite ”Managementul Destinațiilor: Online și Offline”, a cărei primă pagină ne îmbie cu următoarele fraze bine pregătite pentru Google, partenerul pe spatele cărora au băieții și fetele de la ANT pe ce să scrie rapoarte pompoase de activitate:

managementul-destinatiilor-ant

Toate bune și frumoase. De Google dă un ban să își facă reclamă la ”AdWords” ei sunt băieți deștepți. Nu trebuie să se priceapă și la turism. Pentru asta se bazau pe ANT, care ar fi trebuit să știe turism. Ar fi trebuit. Și iată orașele unde avem caravana de întâlnire cu mediul de turism din regiunea ”mea”: Cluj-Napoca, Timisoara, Târgu-Jiu (ați auzit de Craiova, fraților?), Brașov, București, Galați, Suceava.

Doamnă Anca Pavel-Nedea, știți ceva ce noi nu știm? S-au schimbat regiunile țării? Adică în regiunea noastră, formată, pentru știința dumneavoastră, din județele Bacău, Botoșani, Neamț, Vaslui, Suceava și Iași, tocmai SUCEAVA, cea mai ”din colț” dintre toate este cel mai bun loc unde să ne chemați la întâlnire?  Adică cel mai reprezentativ oraș din regiunea turistică Nord-Est este Suceva? Adică voi gândiți logistic? Sincer, după ce am aflat că de organizarea standului României în martie la expoziția de turism de la Chișinău se ocupă Biroul de Promovare din Moscova, nu cred că gândește cineva prea mult pe la ANT. Să dea bine în poze. Asta contează.

Doamnă Anca Pavel-Nedea, vă solicit să faceți publice motivele pentru care Suceava este orașul unde sunt chemați la întâlnire oameni de turism din Vaslui sau Bacău, atunci când Neamțul sau Iașiul sunt egal accesibile pentru toți participanții cărora nu le plătește statul bilete la TAROM.

În caz că nu știați, vă reamintesc doar câteva fapte care ar trebui să vă dea de gândit despre cât de tare ați jignit turismul ieșean pentru că dumneavoastră vă flutură (nu m-am putut abține) mai frumos fustele pe la Suceava, într-o zi de vineri, 21 octombrie 2016, când șederea poate fi prelungită frumos în Bucovina peste week-end:

  1. Aeroportul Internațional Iași este principala cale de acces a turiștilor către nord-estul României, singurul aeroport din zona Moldovei certificat ca aeroport internațional și cu un trafic estimat pentru anul 2017 de peste 1.200.000 de pasageri. Da, Iașiul este poarta aeriană a Bucovinei și va fi pentru mult timp!
  2. Iașiul este principalul hub de congrese și conferințe al Nord-Estului României, care atrage anual cel mai mare număr de turiști cu buget peste medie din estul României.
  3. În Iași operează 4 hoteluri de clasificare 4 stele, dintre care 3 de capacitate peste 60 de camere si 5 hoteluri de 3 stele, plus unul aproape finalizat, toate acestea într-un perimetru de mai puțin de 1 kilometru pătrat. Vorbim doar de cele din centru. Aproape cât toate celelalte județe din Nord-Est la un loc.
  4. Iașiul găzduiește anual cel mai mare pelerinaj din România și poate din estul Europei.
  5. Iașiul este poartă de intrare a turiștilor din Republica Moldova și a turiștilor străini care sosesc prin Chișinău, oraș-capitală mai apropiată de Iași decât Bucureștiul. Și da, Republica Moldova este o țară care își promovează turismul mai bine decât o face ANT-ul cu onoare condus de dumneavoastră.
  6. Ați numărat muzeele din Iași, doamnă Anca Pavel-Nedea? Știți câte sunt? Doar Muzeul Literaturii Române Iași singur lasă în ceață câteva județe. Adică, hai să o luăm și ierarhic.
  7. Iașiul are peste 4000 de studenți străini care sunt ambasadori reali ai turismului românesc, fără a afișa îngâmfarea unor personaje plătite din bani publici pentru a-și arăta superioritatea față de cei care sunt veniți la muncă în calitate de expozanți privați în standurile României.
  8. Iașiul este orașul situat la distanțe aproape egale ca timp de toate celelalte municipii reședință de județ din Moldova. Nu, Suceava nu este!

Doamnă Pavel-Nedea, nu vă faceți griji pentru noi, cei de la Iași. Oricum știm că nu vă faceți.

Noi urmăm deja exemplul colegilor din privat din Republica Moldova. Dacă statul, adică ANT-ul condus de dumneavoastră nu face nimic pentru ieșeni, vom face noi, operatorii din turism din Iași singurei, împreună cu autoritățile locale, pentru că știm și vrem să arătăm lumii că Moldova noastră e mai frumoasă dezbrăcată, decât e îmbrăcată cu haina ponosită a uitării sub un brand de țară ofilit prin standurile noastre triste de pe la târgurile internaționale. You know the feeling.

Un punct de vedere scris de un oltean născut la Caracal, crescut la Sibiu, care locuiește la Chișinău. Pentru că ”România s-a născut la Iași!”

 

Despre introducerea turismului cenzitar în România

Despre introducerea turismului cenzitar în România

Am plecat pe traseu o săptămână. Cu turiști. Am așteptat să se mai calmeze lumea după isteria ”Genius Travel”, care nu este singurul faliment din ultimul timp. M-am așteptat ca în acest timp să fie publicate pe site-ul Autorității Naționale de Turism niște clarificări oficiale pentru lucrurile „aruncate” prin presă de doamna Anca Pavel-Nedea – președintele autorității, domnul George Borună, directorul Directiei Generale de Control si Autorizare din cadrul ANT sau domnul Alin Burcea – din alt film, cel al ANAT – Patronatul Asociația Națională a Agențiilor de Turism din România (A.N.A.T.).

Reiau mai jos și aduc la zi o postare scrisă pe Facebook săptămâna trecută, dar care rămâne de actualitate, cât timp pe site-ul ANT suntem informați despre cum doamna Nedea s-a dus la Sibiu să discute despre formarea unor clustere (da, doamnă Nedea, dumneavoastră practic despre asta ați vorbit, despre clustere în turism, iar unele chiar există.

Pe site-ul ANAT aflăm între timp că este extrem de important să știm cine este Edyt Urban și suntem puși să citim revista presei, ca să vedem cât de bine dau pe sticlă unii și alții, iar apoi să ne facem singuri o idee, pentru că se dorește să aflăm din ”Monitorul Oficial”. Asta ne-a transmis după mai multe intervenții arogante domnul Burcea pe un grup privat de Facebook cu câteva mii de agenți de turism înscriși unde lumea îndrăznește să pună întrebări despre câți bani trebuie să scoatem / investim pentru anul viitor, cei care vrem să facem turism.

Postarea a pornit de la un articol din Profit.ro, scris bine si la cald de Liviu Iancu. 

”Pentru o poliță de 100.000 de euro, o agenție trebuie să plătească 3-5% pe an, deci 3-5.000 de euro pe an. „Nu bagă pe nimeni în faliment”, spune Borună. (sursa: Liviu Iancu, profit.ro)

Domnul Borună este un bugetar. Este simplu pentru domnia să se joace cu vorbele și sumele pe care trebuie să le obțină prin muncă alții, printre care si cei care organismul din care face parte ar fi trebuit să îi controleze ÎNAINTE să se dea țepe.

Hai să vedem acum câte start-up-uri în turism receptor vom mai avea în România, de exemplu. Cu ce bani trebuie să începi o nouă afacere?

Câți absolvenți de facultate de turism vor mai avea acum gândul de a-și deschide propriul business?

Toată povestea Genius Travel are două tipuri de victime: turiștii lăsați cu portofelele goale, care între timp vor fi despăgubiți, conform unei știri foarte calde din Ziarul Financiar, și micii touroperatori care au îndrăznit să coexiste cu marii câștigători în cotă de piață locală ai anilor următor: touroperatorii mari, vechi, mulți cu multe filiale care trebuiau să coexiste cu ”ăștia mici” prin provincie. Aceștia mari sunt touropeartorii care au avut norocul să nu le pună cineva niște condiți financiare atât de grele când erau ei la începuturi.

Singurii care rămân pe aceleași poziții de câștig după întreaga poveste sunt asiguratorii, cei puțini, pentru încă un timp. Vor avea mai puține polițe încheiate, fiind mai puține agenții, dar cu valoare mai mare. Tot la bască îi doare. Deși, fiind riscurile mai mici să plătească despăgubirile, s-ar putea să înceapă să li se trezească pofta de încasat bani.

Despre siguranța clientului, hai să ne gândim unde se vor resimți aceste ”contribuții” ale agențiilor care vor plăti cotizațiile? Da, în prețuri.

Așa că trăiască marea piață comună europeană și OTA-urile ieftine, pentru că majoritatea țepelor fantastice au avut la bază tot tarife ”shok” la care românul mușcă mai rău decât știuca la apus. Intr-acolo se vor indrepta clientii cei mai predispusi la tepe.

Apoi a venit minunăția asta de articol pe Hotnews.ro, unde iarăși domnul Alin Burcea aruncă niște date, ca grăunțele la porumbei:

„In septembrie proiectul privind fondul de garantare va fi gata, lucram la el de vreo sase luni, impreuna cu Autoritatea Nationala pentru Turism (ANT). Am discutat si la Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF), este de acord cu proiectul, ne-au oferit consultanta. ANT il inainteaza vicepremierului Costin Borc, care la randul sau il va propune in Guvern”, a precizat Burcea.

Presedintele ANAT spune ca, in cel mai fericit scenariu, proiectul ar putea fi aprobat pana la sfarsitul acestui an si sa fie operational din anul 2017.

Serios, domnule Burcea? Operațional în 2017?

Cer transparență, pentru că este dreptul nostru.

Bun, fraților, nu spune nimeni că nu trebuie să protejăm turiștii! Nu dorește nimeni o piață turistică nesigură și un grad scăzut de credibilitate al agențiilor! Cu atât mai mult, toată lumea își dorește aplicarea legislației europene, pentru că așa este firesc.

Totuși, această faimoasă Directiva UE 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului  pe care ne-o arată ca bau-bau unii și alții pe la TV ori susținătorii fondului de garantare stipulează niște termene foarte clare de adoptare și aplicare a legislației, adică, astea:

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 28

Transpunere

(1)   Statele membre adoptă și publică până la 1 ianuarie 2018 actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziții.

(2)   Statele membre aplică dispozițiile respective de la 1 iulie 2018.

(3)   Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(4)   Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Între timp, ni se spune (bineînțeles, nu am găsit nicăieri această informație din sursă deschisă și oficială), că România a fost somată de UE să asigure turiștii până în 2017. Bun, dar unde e somația asta? Când au mai fost somații ale UE către RO, colegii de la Bruxelles au dat cu surle și trâmbițe comunicate de presă. Deci, unde găsim și noi somația, care este document public! Știți, UE chiar nu se joacă atunci când e vorba de transparență.

Concluzionând:

  1. Dacă există acte normative care privesc turismul și care vor afecta un număr mare de companii private și angajați în turism, mult mai mare decât cel reprezentat de către Patronatul ANAT (doar 500 de agenții din aproximativ 3000), este necesară urmarea strictă a Legii 52 din 21 ianuarie 2003 – privind transparența decizională în administrația publică –  actualizată în 13 Decembrie 2010
  2. În această lege se stipulează clar și condițiile consultării publice. Dacă pe site-ul Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri au apărut spre consultare normativele privind cicloturismul, ce ziceți, nu ar fi normal să apară și următoarele schimbări care ne privesc pe cei din agenții, înainte să apară în Monitorul Oficial? Așa ar fi normal să aflăm mai întâi.
  3. Stau și citesc mesajele venite de la ANAT pe mail-ul unei agenții membre. Al naibii să fiu dacă am gasit vreo consultare legată de subiectul de mai sus, vreun mail de liniștire, calmare, explicare către membri. Ei bine, ANAT are o mare problemă de comunicare, iar domnul Alin Burcea, care răspunde zeflemitor, nu pare să dorească un dialog coerent cu cei pe care își dorește să îi reprezinte, direct  – prin statut de membru al ANAT – sau indirect, ca ”lider” al turismului românesc.
  4. Poate se găsește vreo asociație deșteaptă de turism să ceara discutarea in sedinta publica a  actului / actelor normative (ca nu stie nimeni ce vor fi). Doar asociatiile pot face asta. Domnul Burcea ne-a scris ca ANAT nu va apela la acest drept legal.
  5. Totusi, domnul Alin Burcea este singurul care ia decizii in ANAT?  Sa stim daca e dictatura, pentru ca nu prea mai devine interesant statutul de membru pentru agentiile noi. Se pare ca transparenta nu prea exista acolo. Exista comisia care lucreaza la proiect si…atat.
  6. ANT – trezirea! Apreciez ca m-ati sunat a doua zi dupa ce mi-a expirat asigurarea. (Aici nu am fost sarcastic. Chiar e semn bun.)  Licenta era deja in plic sa plece catre voi. Aveti o agentie mai putin. Nu pot sa platesc acum 550 USD nestiind ce bani va mai trebui sa imobilizez suplimentar anul viitor. Stiti(?), in incoming acum facem ofertele pentru 2017. Ce costuri fixe sa includ in tarife? Vrem transparenta decizionala si clarificari. ANAT nu reprezinta intreaga industrie turistica.
  7. Turismul nu trebuie sa fie o industrie cenzitara, ANT. Reglementati mai bine obtinerea licentei. Introduceti o perioada de stagiatura, inainte de a deveni TO. Reglementati modul de functionare al codului CAEN 8230 – e tare neclar.
  8. Drag ANT, luati in calcul ideea unei taxe de timbru pentru pachetele turistice, drept contributie la Fond – daca va exista unul, asa cum exista timbrul verde la electrocasnice – tot rezultat al unei directive UE. Clientul achita oricum contributia.  De la el luam banii si de asigurari si de fonduri. De ce sa nu o facem transparent? Plata s-ar face exclusiv la pachetul de TO. E logic, e normal, e simplu.
  9. Later edit: Domnule Borună, nu ar fi cazul să vă asumați printr-o demisie faptul că nu știați (ca Direcție), câte agenții au asigurarea valabilă? Pentru ce sunteți plătit?

Notă: Aceasta este o părere personală și trebuie citită independent de orice entitate pe care o reprezint sau cu care colaborez.