Ieșeni, trezirea! Clujul nu este un oraș mare!

Ieșeni, trezirea! Clujul nu este un oraș mare!

Astă seară într-o postare pe Facebook a unei companii care dezvoltă un proiect imobiliar major pentru Iași am regăsit sintagma ”Iașiul este noul Cluj”. Da, scot din context. Contextul chiar nu contează.

Nici măcar numele companiei nu e relevant – putea să scrie oricine acel text -, mai ales că postările mele primesc lejer mai multe lecturi decât like-uri au ei prin sociale.

Această comparație aproape eternă cu Clujul (ni se pare nouă așa, dar e destul de tânără), arată cât de provinicial este acest patriotism local al Iașiului, cât de ”capra vecinului” este privită problema concurenței pe piața investițiilor și a dezvoltării Iașiului. Dumnezeule, câtă frustrare în comparația asta cu Clujul!

Crede cineva că își pun clujenii problema în sensul ”trebuie să fim mai tari ca Iașiul”? Credeți că durerea că Iașiul are Pelerinajul Sfintei Parascheva a existat vreodată la Cluj și au plâns vreodată hotelierii și oamenii de turism că vor și ei niște moaște atât de ”cool”? Sau că nu mai pot dormi managerii din IT clujeni de lista primelor lucruri înfăptuite ”cândva” pentru prima dată la Iași? În trecut!

Realitatea tristă e că aceste amănunte sunt interesante doar în ghidurile turistice și în poveștile ghizilor de turism. Atât. Economia trăiește din prezent, iar dezvoltarea din viitor și din exemple de bune practici și din concurența pe o piață care de mult nu se mai mărginește la granițele unei țări sau orgoliile unor regiuni.

Clujul are, oficial, cu aproape 100000 de locuitori mai puțin decât Iașiul. Cu toate astea are un stadion modern, o industrie hard si soft care face o căruță de bani, proiecte culturale cum la Iași încă nu visăm. De ce?

Clujul, spre deosebire de Iași, a scos capul din curtea vecinului. Clujul nu se întrece cu Iașiul, cu Timișoara, nici măcar cu Bucureștiul. Clujul se uită la exemple de bune practici și își spune ”Vreau și eu metrou, pentru că mă ajută, pentru că eu am nevoie de el ca să mă dezvolt!”. Ați auzit vreodată vreun clujean frustrat că Bucureștiul are metrou și că vor să facă din Cluj un nou București? Nu. Clujul se dezvoltă pentru clujeni, conform nevoilor lor. Și da, nevoile cetățenilor diferă de la oraș la oraș!

Atunci, de ce încă mai auzim prostia asta despre Iași? De ce ne uităm cu invidie la Cluj, dar nu ne uităm în primul rând cu cine ne concurăm ca oraș cu adevărat, deși nu ne place să o recunoaștem.

Păi, ne concurăm cu Chișinăul, un monstru în curs de trezire, cu o zonă metropolitană cu aproape un milion de locuitori. Da, Chișinăul acela pe care jumătate din ieșeni l-au vizitat doar din spusele ziariștilor și știrilor de de la TV (de unde și Andrei Năstase a ajuns să fie cetățean de onoare la Iași).

La 140 de kilometri de Iași există o capitală de țară, care atrage privirile lumii mai mult decât o va face Clujul prea curând. Există o capitală de țară cu universități, oameni bine pregătiți, o foame de salarii care să te convingă să stai acasă, un sistem birocratic mai eficient decât cel românesc, dar mai ales ambasade și instituții internaționale, inclusiv donatori, care vor turna bani ca orașul Chișinău și Republica Moldova în sine să atragă investiții. Și asta deja se întâmplă, mai ales în outsourcing sau turism.

Acești donatori au tot interesul ca Moldova să fie sinonimă cu Chișinăul, nu cu Iașiul. Ori, în turism anul viitor se va înființa un nou organism care va avea 12 milioane de dolari de cheltuit în următorii ani pentru dezvoltarea turismului în Republica Moldova. 12 milioane de dolari. Cât investește guvernul României în turismul din Regiunea Nord-Est? Adică din… Moldova?

La 5 ore cu mașina de Iași, port la Marea Neagră, e Odesa. Un oraș superb, cosmopolit, turistic, curat, cu peste un milion de locuitori în limitele sale. Zona metropolitană cât are? Bună întrebare…

Veți spune că Ucraina nu e un competitor pentru România. Greșit! În anul 2018, țara cu cea mai mare creștere a turismului de afaceri în Europa de Est este… Ucraina, cu un coeficient de aproape 20% față de anul precedent. România e pe plus, dar cu jumătate din acest procent. Ori, această creștere se vede la Odesa.

Fix în mijlocul orașului, în zona turistică, la prânz dai nas în nas cu IT-iștii de la Ubisoft. Dacă ai jucat măcar un joc pe PC în viața ta, știi cine sunt. Știi că la Iași nu sunt. Sunt însă la București și la Craiova. Deci, nu la Cluj.

Și ar mai fi Polonia, Georgia, Bulgaria, Serbia, Azerbaijan cu multe, multe alte orașe din țările astea cu care Iașiul într-adevăr concurează. Și ce fac toți ceilalți? Se uită cumva la Cluj cu jind? Nu.

Azerbaijan. Da, Azerbaijan. Nu petrolul le-a adus câștigarea unui congres de cosmonautica de 6000 de delegați, ci faptul că au Convention Bureau unde au angajat un austriac drept manager și niște oameni care știu să facă treaba asta. Doamne, până și dictatorii își dau seama că meritocrația și numirile politice nu se pupă! Nu, la Iași nu avem Convention Bureau. Aici încă mai confundăm industria evenimentelor cu turismul.

Toate aceste orașe se uită la cei pe care vor să îi ajungă din urmă nu cu cinci sau zece ani, ci cu un sfert de secol. Înveți mobilitate urbană din Bruxelles sau Frankfurt și o implementezi cu adevărat inteligent, nu ca ”sistemul de trafic” din Iași. Planifici punerea în valoare a elementelor istorice și dezvoltarea vieții culturale dintr-o arhitectură mixtă ca la Berlin, înveți să dezvolți un oraș universitar, dar și industrial ca în Oxford.

Poate nu sunt cele mai bune exemple, dar ideea e aceasta. Te uiți mai sus decât un nivel mediocru.

Pentru că da, comparând cu marii jucători urbani ai Europei, Clujul este un jucător mediocru. Stați liniștiți, și Bucureștiul tot la fel. Încă suntem o țară cu ”handicap”, cum se spune la cursele de cai.

Depinde doar care e calul pe care vrei să îl ajungi din urmă și pentru care te antrenezi. Ultimul din coadă sau cel din frunte. Poate nu îl prinzi, dar sigur ajungi mai sus decât dacă ai obiective mici. Așa că, vorba moldovenilor, ”să lăsăm jălea” și să nu ne mai uităm așa de des la Cluj ca bărbații frustrați la puța altuia la pisoar.

De ce ne temem de Estul Sălbatic?

De ce ne temem de Estul Sălbatic?

Vara aceasta am trecut Marea Neagră, pentru prima dată. Nu, nu înot, ci cu avionul.

Nu a fost prima mea experiență C.S.I. După cum mulți dintre voi deja știu. Locuiesc de patru ani la Chișinău, deci sunt destul de bine tăvălit prin multe cutume și povești post-sovietice, dintre care o parte mi-au confirmat clișeele despre ”Est”, dar marea majoritate m-au făcut să îmi doresc să explorez răsăritul acesta de lângă noi.

Voi fi scurt. Nu voi scrie romane cu impresii, detalii tehnice, număr de stele la hoteluri sau ”scoruri” la cazare. Doar că, după ce am fost de nenumărate ori în Ucraina, Cernăuți, Kiev, Odessa fiind locuri pe care le frecventez des și cu plăcere, Sochi / Adler la mare și Krasnaya Polyana la munte în Caucaz, apoi în Azerbaidjan la Baku și în zona lor muntoasă, mi se pare prea greu nu doar să le povestesc prietenilor și colegilor cât de frumoasă e experiența turistică acolo.

Oamenii sunt mult mai dispuși să audă despre Thailanda, Grecia sau Paris decât despre Est. Așa cum spunea și un fost coleg de-al nostru de la Travis, noi, românii, trăim cu niște concepții greșite despre o zonă căre acoperă cam un sfert de glob.

E normal. E normal să te temi de un trecut care încă doare. Doare Basarabia ocupată, dor anii de comunism și represiune. Dor multe încă în sufletul nostru, iar eliberarea aia bruscă din 1989 pare că ne-a închis complet ochii spre zona aia unde limba rusă e lingua franca.

Poate însă ne temem că vom vedea lucruri care ne vor face să ne gândim cât de prost s-au mișcat lucrurile în țara asta în ultimii treizeci de ani, iar alții ca noi s-au descurcat mai bine în turism?

Ne place să ne lăudăm cu deschiderea spre nou, cu ”experimentalul”, dar în tot timpul acesta Georgia, o destinație turistică vizitată de 8 milioane de oameni în 2018 îți aduce răspunsul ”și ce să văd acolo” de la turistul mediu român. Da, în Georgia poți zbura direct din Bucureși la niște tarife absolut democratice, încă disponibile la 120-130 eur în sezonul de iarnă, pentru că românul nostru încă are creierul bătut în cuiele clișeelor legate de Est, ”sovietic” = vechi și prost.

8 milioane de turiști anual în Georgia, însă din București biletele de avion pentru Tbilisi de-abia se vând. Zbor direct! Oare nu cumva ar fi bine să ne regândim atitudinea despre noi și despre deschiderea noastră în gândire? E următorul meu punct pe listă.

Peste 170km de pârtie construite pentru Olimpiadă la Krasnaya Polyana. Ce-i drept, sălbăticiunea Caucazului nu prea mai există acolo. Orice metru pătrat e controlat sistematic cu tunuri antiavalanșă săpate în stâncă de Doamne-ferește. Da, la ruși se poate schia în condiții excelente și vei avea parte de o experiență excelentă ca să ajungi acolo.

Băieții lui Putin nu s-au mulțumit să tragă liniuțe prin pădure, ci au tras o șosea de mare viteză de la aeroportul Adler, cu tot cu tuneluri și cale ferată de mare viteză aferentă. Ca să nu spui că nu ai cum ajunge la resorturile ridicate și ele de la zero, printre care una are un nume ușor glamuros, ca să știi ca firma mamă are destulă putere să își tragă un munte și o stațiune de schi dacă vrea: Gazprom. Personal, prefer Rosa Khutor în acea zonă. Recunosc, am și ceva pile acolo.

Baku. La întoarcerea de acolo le-am spus amicilor că mi-aș dori și eu câțiva ani de dictatură dacă Chișinăul sau Bucureștiul, ori măcar Iașiul ar arăta cum arată acum capitala Azerbaidjanului.

Ordonat, curat, nou, totul se construiește riguros, într-unul din cele două stiluri: corporatist sci-fi cu tente culturale azere, adică sticlă, beton, oțel și fantezie inspirată de motivele tradiționale de trăznești când vezi ce le-a ieșit, ori al doilea stil, o stranie copie a clădirilor europene de secol XIX din Paris sau Barcelona. Bulevarde întregi parcă scoase din Parisul lui Haussmann. Și totul arată nou. Până și centrul vechi, ”Orașul de Interior”, aflat în patrimoniul UNESCO.

E drept, Baku pute a petrol și a gaze arse. Dar și noi avem vin, munți, mare, ploaie, cernoziom, etc. Hai să nu ne plângem degeaba.

Despre Odesa, dragostea mea, voi scrie separat. E prea frumos și prea aproape de noi orașul acesta.

Sunt încă multe comori în CSI de explorat. Chiar și Moldova noastră. Că e a noastră. Noi suntem urmașii urmașilor urmașilor celor de la 1504.

E timpul să nu ne mai temem de ele. Voi ce ziceți?

Vreți să călătoriți în ”Estul sălbatic”? Aruncați-mi un mail pe dmc@europenow.pro sau alin.patru@travis.ro

COMPANIILE SE ALĂTURĂ CARAVANEI UNIVERSITĂȚII „ALEXANDRU IOAN CUZA” PENTRU PROMOVAREA IAȘULUI ÎN REGIUNE

COMPANIILE SE ALĂTURĂ CARAVANEI UNIVERSITĂȚII „ALEXANDRU IOAN CUZA” PENTRU PROMOVAREA IAȘULUI ÎN REGIUNE

Pentru prima dată, companiile din Iași se alătură Caravanei pe care o desfășoară Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) în liceele din regiune, cu scopul de a promova orașul atât din perspectiva ofertei educaționale, cât și ca centru al performanței, al oportunităților de dezvoltare și al posibilităților pentru petrecerea timpului liber.

Implicarea mediului de business în susținerea caravanelor regionale în licee este o inițiativă a grupului IULIUS, ca parte a proiectului „Iași, orașul viitorului tău”, lansat în luna februarie, cu scopul de a promova Iașul la nivel regional, drept un centru academic, ce oferă multiple oportunități în dezvoltarea carierei, dar și ca oraș cu numeroase posibilități de petrecere a timpului liber.

Caravana UAIC este formată din studenți şi profesori de la cele 15 facultăți ale Universității „Alexandru Ioan Cuza” și își propune să ajungă în peste 150 de licee din diferite regiuni ale țării, pentru a promova oferta academică în rândul elevilor din clasele a XI-a și a XII-a. Până în prezent, Caravana UAIC în formula extinsă a ajuns în liceele din Galați, Bacău și Onești, iar prezentările vor continua și în alte orașe din regiune, precum Roman, Piatra Neamț, Focșani și Suceava, până în luna mai 2018. „Mă bucur că în acest an Caravana UAIC este în formulă extinsă și că avem alături și reprezentanți din mediul de afaceri, prin implicarea companiei IULIUS, care a simțit îndeaproape pulsul comunității ieșene.  Prezentările comune au transmis că suntem o echipă completă și o sursă foarte credibilă și reală pentru tinerii liceeni – viitori studenți și apoi angajați în Iași. În deplasările următoare, încurajăm și alte companii să ni se alăture, pentru a prezenta o ofertă diversificată în liceele din regiune”, a declarat Diana Chihaia, Șeful Departamentului Servicii pentru Studenți și Absolvenți din cadrul UAIC.

Una dintre companiile care au acceptat invitația de a se alătura Caravanei UAIC este Ness Digital Engineering. Specialiștii le-au prezentat liceenilor care sunt oportunitățile de dezvoltare pe termen lung, după finalizarea studiilor, dar și informații despre programele de internship derulate. „Considerăm că este un demers ce consolidează o comunitate puternică de tineri, care vor vedea perspective de viitor în orașul nostru. Formatul nou al Caravanei UAIC este benefic pentru liceeni, iar compania noastră dorește să se implice și în următoarele programe care pot crește interesul acestora pentru Iași”, ne-au spus reprezentanții companiei Ness Digital Engineering.

Pe lângă oferta academică și perspectivele privind angajarea, tinerii din regiune au descoperit și Iașul turistic, un oraș în care pot beneficia de numeroase posibilități de petrecere a timpului liber.

„Susținerea Caravanei UAIC are rolul de a completa informațiile transmise liceenilor cu cele din perspectiva statutului de turist, pe care îl pot avea. Îi ajutăm să descopere locuri noi, festivaluri și alte evenimente culturale care se dezvoltă în Iași și să afle cum își pot investi timpul liber în diferite activități de voluntariat”, au precizat reprezentanții companiei Travis Tourism, care au acceptat invitația IULIUS de a susține Caravana UAIC.

Programul „Iași, orașul viitorului tău”, lansat de compania IULIUS, se dorește a fi o inițiativă a întregii comunități, care să contribuie la crearea unei platforme active de dialog între studenți, mediul universitar și cel de business. Programul include numeroase alte activități, precum: conferințe, caravane regionale, prezentări ale ofertei locurilor de muncă, întâlniri cu ONG-urile studențești de la diferite specializări, facilitarea unor discuții cu profesioniști din cadrul multinaționalelor prezente în Iași, evenimente de tipul „Ziua Porților Deschise”, sesiuni de training specializate și multe altele.

 

Să regăsim parlamentarii Marii Uniri din Moldova

Să regăsim parlamentarii Marii Uniri din Moldova

Autoritatea Electorală Permanentă (din România)  invită societatea civilă să se implice în realizarea unei monografii a alegerilor din anul 1919 pentru primul Parlament al României Mari, AEP propunându-și să marcheze Centenarul Marii Uniri printr-un demers colectiv de reconstituire a unui moment de referință pentru istoria democrației noastre.

Mai jos, am extras lista parlamentarilor din dreapta Prutului aleși în anul 1919. Haideți să îi redescoperim și să regăsim poveștile lor, cu mândrie!

Pentru a reda imaginea completă a configurației primului legislativ ales după înfăptuirea Marii Uniri este nevoie, pe lângă referințe istorice specifice, și de date referitoare la fiecare deputat și senator. În acest sens, este utilă orice informație validă care poate completa fișa biografică a fiecărui parlamentar (fotografii, nume și prenume, studii, carieră profesională și politică, stare civilă, ideologie, surse bibliografice etc). Multe astfel de informații pot fi găsite în presa vremii, locală și centrală, în arhivele publice locale, în arhivele personale sau în memoria urmașilor.

Accesul personalului AEP la aceste surse fiind limitat, invităm pe toți cei care dețin informații despre oricare dintre parlamentarii aleși în anul 1919 să le transmită Autorității Electorale Permanente la adresa de e-mail centenar.alegeri@roaep.ro

Menționăm că aportul cetățenilor la realizarea acestei monografii în format print și electronic va fi recompensat cu menționarea numelor acestora în caseta colectivului redacțional și în publicarea lor pe pagina oficială de Internet a AEP.

Membrii din dreapta Prutului ai primului Parlament al României Mari:

Bălți – 12 deputați + 5 senatori

  1. Rusu Ion – Partidul Țărănesc (lista 1)
  2. Pelivan Ion
  3. Crihan Anton
  4. Nața Alexandru
  5. Buzdugan Ion
  6. Popovici Efimie
  7. Pântea Gherman
  8. Calistru Dionid
  9. Leanca Costache
  10. Frunză Ilie
  11. Bolocan Grigorescu
  12. Carașevici Arseni – Partidul Democrat Muncitor (lista 3)

Cahul – 7 deputați + 3 senatori

  1. Const. F. Petrescu – Conservatori Naționaliști și Liga Poporului Basarabean (lista 2)
  2. Iacob Algauzean
  3. Teodor Donciu
  4. Haralambie Vizanti
  5. Ion Inculeț – Partidul Țărănesc (lista 1)
  6. Suruceanu Nicolae
  7. Gâsca Gheorghe
  8. Mocanu Nicolae – Liga Poporului Basarabean (lista 2)
  9. Narli Alexandru
  10. Balbareu Ioan – Partidul Țărănesc (lista 1)

Cetatea Albă – 12 deputați + 5 senatori

  1. Ion Inculeț – Partidul Țărănesc (lista 2)
  2. Ștefan Ciobanu
  3. Daniel Bitlan
  4. Temistocle Duma
  5. Diamof Teodor
  6. Daniel Erdiman
  7. Gheorghe Mare
  8. Liviu Marian
  9. Călărași Nichifor
  10. Sergiu Niță – Indepenendeți (lista 3)
  11. Constantin Stere
  12. Iohanes Gherstenberger

Chișinău – 12 deputați + 5 senatori

  1. Dr. Ciugureanu Daniel – Partidul Țărănesc (lista 1)
  2. Pelivan Ion
  3. Țanțu Vasile
  4. Cojocariu Teodosie
  5. Moldovanu Grigore
  6. Bivol Constantinescu
  7. Jereghie Teodor
  8. Costin Ion – Partidul Democrat Muncitor (lista 3)
  9. Trofimov Vladimir
  10. Preot Ion I. Stâncă – Partidul Democrat Independent (lista 2)
  11. Dimitriu I. Gheorghe
  12. Ludovic Dauș – Independent (lista 5)

Hotin – 10 deputați + 4 senatori

  1. Dr. Daniel Ciugureanu – Partidul Țărănesc (lista 1)
  2. Iancu Meilic Meilicsohn
  3. Alex. Morariu
  4. Policarp Bețeanu –
  5. Pavel Kitaigoroski
  6. Constantin Siemenițki (Lungu)
  7. Mihail Calistru
  8. Ștefan Scutelnicu
  9. Constantin Nae
  10. Profir Fala

Ismail – 5 deputați+

  1. Ștefan Ciobanu – Partidul Țărănesc (lista 1)
  2. Ștefan A. Untilă
  3. Ion I. Tomov
  4. Mihail Vântu
  5. Toma Bejan

Orhei – 11 deputați + 4 senatori

  1. Preot Pavel Gugiuma – Partidul Țărănesc (lista 1)
  2. Nicolae Iorga
  3. Vasile Barca
  4. Pantelimon Halipa
  5. V. Muscinski
  6. Ioan Plămădeală
  7. Ion Zaporojan
  8. Ion Morariu – Independenți (lista 2)
  9. Anton Sârbu
  10. Eugeniu Niță
  11. Chiril Guiciujna

Soroca – 12 deputați + 5 senatori

  1. Pantelimon Halipa – Partidul Țărănesc (lista 3)
  2. Secară Vasile
  3. Sfeclă Petru
  4. Scobiola Andrei
  5. Munteanu Vasile
  6. Barca Teodosie
  7. Bivol Vasile
  8. Rusu Leon
  9. Cazacliu Grigore
  10. Calistru Harion
  11. Iancu Teofil
  12. Goian Pantelimon

Tighina – 9 deputați + 4 senatori

  1. Teodor Huțu – Independent (lista 2)
  2. Erhan Pantelimon – Partidul Țărănesc (lista 1)
  3. Dragomir Dumitru
  4. Bulat Potop
  5. Vasile Stroescu
  6. Văluță I. Ion
  7. Sidoreanu Constantin
  8. Stoianoglu Nicolae
  9. Văleanu Alexandru

 

Only in Moldova (1): Puneți magheara pe carte și mergeți la FILIT Iași

Only in Moldova (1): Puneți magheara pe carte și mergeți la FILIT Iași

Pentru ameliorarea ofertei de mai jos, le ”recomandăm imperios” acestor traducători din Republica Moldova o excursie la Iași la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT) 2017.

E aproape de Chișinău și sediul lor din apropierea Ministerului de Finanțe, și foarte posibil vor găsi și traducători de coreeană și limba ivrit. 

(Va urma.)

traduceri chisinau

În loc de later edit

Astăzi am fost sunat de domnul Simion Giurcă – Șeful Biroului de Promovare Turistică a României la Viena și am avut o discuție mai mult decât civilizată. Mi-aș fi dorit mai mulți oameni în promovarea turistică a României cu care să se poată discuta așa.

Îi mulțumesc pentru anumite explicații și timp și sper să redau cât mai bine aici punctele pe care dumnealui mi-a mărturisit că nu le-a transmis mai departe odată cu situațiile și documentele de închidere a biroului. Eu cred că e bine ca această poziție să fie cunoscută.

La fel, sper să mă fi făcut înțeles că nu scriu ca jurnalist și nu îmi propun și nici nu îmi asum obiectivitatea. Blogul este un jurnal și scriu trăiri și situații subiective, păreri și poziții pe care le argumentez și susțin ca atare.

Astfel:

  • Sunt oameni și birouri de promovare unde oamenii și-au dat silința și au făcut munca pe cât de conștiincios posibil.  Opinia mea: asta nu înseamnă că rezultatul muncii lor nu a fost umbrit sau anulat de funcționarea unui sistem birocratic și inadaptat unui mediu foarte concurențial: turismul.
  • Plățile pentru participarea la târguri, răspunsul greu sau inexistent al celor care au acces la promovare@mturism.ro  – de multe ori fiind la fel tratați și șefii de birouri de promovare ca noi muritorii de rând – sunt rezultatul angajaților ”de la centru”. Întrebările mele retorice: Cine era centrul centrului? De ce nu au fost sancționați responsabilii acestei delăsări cumplite, care nu a fost temporară? Există semnalări scrise ale acestor probleme din partea birourilor de promovare la care s-ar fi putut răspunde cu măsuri?
  • Domnul Giurcă vrea să închidă obloanele discret și să își continue activitatea altundeva.Cu prestanță. Opinia mea: Pentru ca un sistem să fie reformat, trebuie să știm unde au fost problemele, și din interior. Ar fi o greșeală plecarea discretă. Acești oameni trebuie ascultați. Ar fi o greșeală plecarea tuturor omenilor care pot sau vor să facă. Pentru asta există concursuri de angajare, concursuri de proiecte.

Rămân în continuare de părere că promovarea turistică a României trebuie făcută pragmatic, de către oameni cu experiență în business-ul de turism, de către manageri de marketing și vânzări pentru destinații. Noi avem nevoie de sales force, nu doar PR. PR-ul e doar o ușă care se deschide, dar ce facem când se deschid conturile.

Și da, este nevoie de un restart complet al sistemului de promovare turistică a României.

Casă de vânzare în Iași – Imobil nou. Zonă Premium

Casă de vânzare în Iași – Imobil nou. Zonă Premium

 

Pentru un partener, selecționăm potențiali cumpărători din Republica Moldova sau România pentru un imobil în Iași, zonă rezidențială selectă – Galata.

Imobilul are acces la șosea – distanța până în centrul Iașiului:10-15 minute.

Utilizări potențiale: casă de locuit sau clădire de birouri. Poate fi transformată și în scop turistic (pensiune, hostel, rentapart).

Teren: 1497 mp;
Suprafata construita la sol: 143mp.
Suprafata utila: 202.32 mp:
– Parter: 108,56 mp: 3 camere, bucatarie, baie, hol, hol+scara;
– Etaj: 81.29 mp: 3 camere, baie, hol, hol+scara;
– Terasa: 24.53 mp;
– Beci 12.47 mp;
– Cota indiviza: 84 mp;
Toate utilitatile sunt functionale.

Detalii la telefon + 40758035304 / operational@allin4.ro

 

 

Foamea aduce inspirația. La Bolta Rece.

Foamea aduce inspirația. La Bolta Rece.

Era 20.30, marți seara. Prins între hârtii, la birou, mă rodea foamea. Privesc  teancurile de facturi (e perioada aceea a lunii), iar ele nici măcar nu mă bagă în seamă, de parcă vor să îmi întoarcă atenția și dragostea pe care le-am purtat-o de sărbători. Stau tolănite și nonșalante, stivuite pe căprării de TVA, pe jos, în jurul biroului de la Travis pe care l-am ocupat în lipsa colegului plecat să urce Matterhornul . Simt că mă roade foamea. Mă apucă o poftă de ciorbă soră cu graviditatea.

”Hai până la Bolta, că e un pic mai sus!”,  zic eu în gând, de parcă foamea m-ar fi dedublat și eram cu cine știe ce prieten căruia îi spuneam o mare taină.  Îmi iau geaca de la cuier, pun fularul și o iau agale la deal, amușinând aerul în căutarea unui iz de ciorbă de burtă, că asta mi se cuibărise în suflet de cum ieșisem pe ușă.

Afară era plăcut, nici prea frig, nici prea de iarnă. Pentru un mijloc de ianuarie, nici nu ai fi spus că ești la Iași, la câțiva păși de strada Rece. Las în stânga și în dreapta mea șaormeriile din micul colț arăbesc al Iașiului, înfipte parcă înadins în coasta bisericii Sfinții Teodori, clădire monumentală de secol XVII. Am o mică revelație în timp ce fotografiez clopotnița bisericii îmbrăcată într-un halou de lumină desenat de ceață: ”Și Iașiul are o biserică a Sfântului Teodor Tiron, nu doar Chișinăul!”. Metehne de ghid: căutăm mereu ceva să ne lege orașul de baștina turiștilor pe care îî plimbăm.

Biserica Sfintii Teodori Iasi
Biserica Sfintii Teodori Iasi
foto: allin4.ro

Și i-am plimbat de multe ori pe drumul ăsta spre Casa Bolta Rece, cel mai longeviv restaurant ieșean, poate cel mai vechi din țară. Culmea face să scriu acest blog azi, de ziua Boltei. Din 17 ianuarie 1786 e atestată documentar. Sună așa de oficial de parcă ar fi oraș.

La fel, urcam straduța Sf. Teodor la pas cu ei, gândindu-mă, ca și acum, la bunătățile de acolo. Printre pași, răsfiram planificarea momentului ”UAU!” când, la intrarea în hrubă turiștii vor fi bine aghezmuiți cu o țuică sănătoasă cum doar acolo găsești în Iași. E un fel de asigurare că spiritele vor fi vesele pe parcursul mesei. Mai condimentam urcușul la deal,  pe străduțe pe unde autocarele intră și ies doar dacă șoferii au făcut stagiul pe 188 prin Chișinău, cu câte-o poveste de despre scriitorii care au trecut pragul localului. Dădeam ușor în clocot povestea și foamea turiștilor pe scările muzeului Codreanu, ca să fie încă fierbinte când apar farfuriile în Boltă.

Cam așa îmi făceam singur, aseară, când, de foame parcă, îmi venise și pofta de fotografiat. Zâmbeam ușor nătâng și mă gândeam că artiștilor le vine inspirația de foame. Cine a văzut artist celebru și bogat în tinerețe?

Treg pragul Boltei. Aproape mecanic, cotesc la dreapta, apoi la stânga. Picioarele știu bine drumul. Liniște deplină, însă. Ciudat. E…prima dată. Mă uit la ceas: ora 21.00. Cobor cu încredere totuși și poftă multă, mai mult țopăind decât pășind. Pătrund.

Bolta Rece Iasi / foto allin4.ro
Casa Bolta Rece Iasi – foto: allin4.ro

La dreapta, lăutarii casei, trei, tăcuți. Fiecare la câte o masă, mă priveau de parcă aș fi aterizat dintr-un univers paralel. Caut cu privirea ospătarii. Aparent, niciunul în camera. O ospătăriță robotea ceva în spatele barului, luminată de un singur bec, din spate, ca în filmele cu securiști. Mă privea și ea, ușor românește, ca atunci când te duci la Finanțe în zi scurtă și ceri o fițuică. Sau, ca să mă înțeleagă și prietenii de peste Prut, ca atunci când cumperi ceva din magazin la Chișinău și soliciți o factură.

Aplecat peste masa, culmea, chiar în fața mea, ultimul pe care îl zăresc e ospătarul. De-o vârstă cu localul, grizonat bine, omulețul ar fi putut fi imaginea unei beri artizanale, doar că avea voioșia unei bălți de noroi în octombrie. Ședea ardelenește în inima Moldovei și… cam atât.

”Speranța moare ultima și moare de foame”, așa că totuși, hai să întreb. Și chiar întreb:

”Bună seara! Mai serviți? Aș vrea o ciorbă, ceva scurt.”

”Nu.”, iar privirea îi căzu de acolo de unde și-o ridicase la fel de scurt către mine pe cât se auzi cuvântul. Nici nu știu ce privea. Parcă ochii cumva învăluiseră obiectul ală  cu plictiseala lor și îl ascunseseră cu totul.

Resemnat, mă întorc, urc scările mecanic, cotesc la dreapta, apoi la stânga. Ies.

”Speranța moare ultima și moare de foame”. Pășesc pe verandă și arunc o privire în salonul de sus. Mi se păruse că văd un cap de mușteriu. Apoi, nu îl mai văd.

Bolta Rece Iasi
Masa la Bolta Calda.

Mi-e foame, simt nevoia să fotografiez. Pozele, le găsiți mai jos. Mi-a fost oare destul de foame? Poate ajung și eu faimos cândva pornind de la Bolta Rece.

Ciorbă, nu am avut. Supă, da. Trăiască poporul prieten din Vietnam, mereu la datorie! Și puiul de Shanghai, la microunde. Facturile au fost într-un final, învinse.

Și totuși, nu-mi cereți să fiu supărat pe Casa Bolta Rece. Nu pot. Mi-e prea drag locul ăsta în Iași pentru că nu e un restaurant cu mâncare tradițională românescă. Casa Bolta Rece este chiar un restaurant cu specific românesc, așa cum nu veți mai găsi poate decât pe la Moara Drăgaicelor, la Buzău, sau la Crama Sibiul Vechi. Cam atât.

Românul nu e mereu vesel și ospitalier. Nu are cum. E român, e om. Hangițele noastre din cărți nu erau mereu zâmbitoare, zvelte, tinere și primitoare, dar aveau mâncare bună, cum e mereu la Bolta Rece la Iași. Bine, când servesc. Iar lăutarii, nu pot să cânte fără mușterii.

Să nu mă înțelegeți greșit, la Casa Bolta Rece de obicei sunt mușterii și nu puțini, așa că fiți pregătiți cu bacșiș și provocări de cântece, că merită!

Așa că, dacă treceți prin Iași, musai treceți pe la Casa Bolta Rece, dar nu faceți ca mine să mergeți pe nepusă masă, ci dați un telefon de rezervare înainte (+40 232 212 255). Ca sa nu… ”Nu.”.

 

 

 

Despre introducerea turismului cenzitar în România

Despre introducerea turismului cenzitar în România

Am plecat pe traseu o săptămână. Cu turiști. Am așteptat să se mai calmeze lumea după isteria ”Genius Travel”, care nu este singurul faliment din ultimul timp. M-am așteptat ca în acest timp să fie publicate pe site-ul Autorității Naționale de Turism niște clarificări oficiale pentru lucrurile „aruncate” prin presă de doamna Anca Pavel-Nedea – președintele autorității, domnul George Borună, directorul Directiei Generale de Control si Autorizare din cadrul ANT sau domnul Alin Burcea – din alt film, cel al ANAT – Patronatul Asociația Națională a Agențiilor de Turism din România (A.N.A.T.).

Reiau mai jos și aduc la zi o postare scrisă pe Facebook săptămâna trecută, dar care rămâne de actualitate, cât timp pe site-ul ANT suntem informați despre cum doamna Nedea s-a dus la Sibiu să discute despre formarea unor clustere (da, doamnă Nedea, dumneavoastră practic despre asta ați vorbit, despre clustere în turism, iar unele chiar există.

Pe site-ul ANAT aflăm între timp că este extrem de important să știm cine este Edyt Urban și suntem puși să citim revista presei, ca să vedem cât de bine dau pe sticlă unii și alții, iar apoi să ne facem singuri o idee, pentru că se dorește să aflăm din ”Monitorul Oficial”. Asta ne-a transmis după mai multe intervenții arogante domnul Burcea pe un grup privat de Facebook cu câteva mii de agenți de turism înscriși unde lumea îndrăznește să pună întrebări despre câți bani trebuie să scoatem / investim pentru anul viitor, cei care vrem să facem turism.

Postarea a pornit de la un articol din Profit.ro, scris bine si la cald de Liviu Iancu. 

”Pentru o poliță de 100.000 de euro, o agenție trebuie să plătească 3-5% pe an, deci 3-5.000 de euro pe an. „Nu bagă pe nimeni în faliment”, spune Borună. (sursa: Liviu Iancu, profit.ro)

Domnul Borună este un bugetar. Este simplu pentru domnia să se joace cu vorbele și sumele pe care trebuie să le obțină prin muncă alții, printre care si cei care organismul din care face parte ar fi trebuit să îi controleze ÎNAINTE să se dea țepe.

Hai să vedem acum câte start-up-uri în turism receptor vom mai avea în România, de exemplu. Cu ce bani trebuie să începi o nouă afacere?

Câți absolvenți de facultate de turism vor mai avea acum gândul de a-și deschide propriul business?

Toată povestea Genius Travel are două tipuri de victime: turiștii lăsați cu portofelele goale, care între timp vor fi despăgubiți, conform unei știri foarte calde din Ziarul Financiar, și micii touroperatori care au îndrăznit să coexiste cu marii câștigători în cotă de piață locală ai anilor următor: touroperatorii mari, vechi, mulți cu multe filiale care trebuiau să coexiste cu ”ăștia mici” prin provincie. Aceștia mari sunt touropeartorii care au avut norocul să nu le pună cineva niște condiți financiare atât de grele când erau ei la începuturi.

Singurii care rămân pe aceleași poziții de câștig după întreaga poveste sunt asiguratorii, cei puțini, pentru încă un timp. Vor avea mai puține polițe încheiate, fiind mai puține agenții, dar cu valoare mai mare. Tot la bască îi doare. Deși, fiind riscurile mai mici să plătească despăgubirile, s-ar putea să înceapă să li se trezească pofta de încasat bani.

Despre siguranța clientului, hai să ne gândim unde se vor resimți aceste ”contribuții” ale agențiilor care vor plăti cotizațiile? Da, în prețuri.

Așa că trăiască marea piață comună europeană și OTA-urile ieftine, pentru că majoritatea țepelor fantastice au avut la bază tot tarife ”shok” la care românul mușcă mai rău decât știuca la apus. Intr-acolo se vor indrepta clientii cei mai predispusi la tepe.

Apoi a venit minunăția asta de articol pe Hotnews.ro, unde iarăși domnul Alin Burcea aruncă niște date, ca grăunțele la porumbei:

„In septembrie proiectul privind fondul de garantare va fi gata, lucram la el de vreo sase luni, impreuna cu Autoritatea Nationala pentru Turism (ANT). Am discutat si la Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF), este de acord cu proiectul, ne-au oferit consultanta. ANT il inainteaza vicepremierului Costin Borc, care la randul sau il va propune in Guvern”, a precizat Burcea.

Presedintele ANAT spune ca, in cel mai fericit scenariu, proiectul ar putea fi aprobat pana la sfarsitul acestui an si sa fie operational din anul 2017.

Serios, domnule Burcea? Operațional în 2017?

Cer transparență, pentru că este dreptul nostru.

Bun, fraților, nu spune nimeni că nu trebuie să protejăm turiștii! Nu dorește nimeni o piață turistică nesigură și un grad scăzut de credibilitate al agențiilor! Cu atât mai mult, toată lumea își dorește aplicarea legislației europene, pentru că așa este firesc.

Totuși, această faimoasă Directiva UE 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului  pe care ne-o arată ca bau-bau unii și alții pe la TV ori susținătorii fondului de garantare stipulează niște termene foarte clare de adoptare și aplicare a legislației, adică, astea:

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 28

Transpunere

(1)   Statele membre adoptă și publică până la 1 ianuarie 2018 actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziții.

(2)   Statele membre aplică dispozițiile respective de la 1 iulie 2018.

(3)   Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(4)   Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Între timp, ni se spune (bineînțeles, nu am găsit nicăieri această informație din sursă deschisă și oficială), că România a fost somată de UE să asigure turiștii până în 2017. Bun, dar unde e somația asta? Când au mai fost somații ale UE către RO, colegii de la Bruxelles au dat cu surle și trâmbițe comunicate de presă. Deci, unde găsim și noi somația, care este document public! Știți, UE chiar nu se joacă atunci când e vorba de transparență.

Concluzionând:

  1. Dacă există acte normative care privesc turismul și care vor afecta un număr mare de companii private și angajați în turism, mult mai mare decât cel reprezentat de către Patronatul ANAT (doar 500 de agenții din aproximativ 3000), este necesară urmarea strictă a Legii 52 din 21 ianuarie 2003 – privind transparența decizională în administrația publică –  actualizată în 13 Decembrie 2010
  2. În această lege se stipulează clar și condițiile consultării publice. Dacă pe site-ul Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri au apărut spre consultare normativele privind cicloturismul, ce ziceți, nu ar fi normal să apară și următoarele schimbări care ne privesc pe cei din agenții, înainte să apară în Monitorul Oficial? Așa ar fi normal să aflăm mai întâi.
  3. Stau și citesc mesajele venite de la ANAT pe mail-ul unei agenții membre. Al naibii să fiu dacă am gasit vreo consultare legată de subiectul de mai sus, vreun mail de liniștire, calmare, explicare către membri. Ei bine, ANAT are o mare problemă de comunicare, iar domnul Alin Burcea, care răspunde zeflemitor, nu pare să dorească un dialog coerent cu cei pe care își dorește să îi reprezinte, direct  – prin statut de membru al ANAT – sau indirect, ca ”lider” al turismului românesc.
  4. Poate se găsește vreo asociație deșteaptă de turism să ceara discutarea in sedinta publica a  actului / actelor normative (ca nu stie nimeni ce vor fi). Doar asociatiile pot face asta. Domnul Burcea ne-a scris ca ANAT nu va apela la acest drept legal.
  5. Totusi, domnul Alin Burcea este singurul care ia decizii in ANAT?  Sa stim daca e dictatura, pentru ca nu prea mai devine interesant statutul de membru pentru agentiile noi. Se pare ca transparenta nu prea exista acolo. Exista comisia care lucreaza la proiect si…atat.
  6. ANT – trezirea! Apreciez ca m-ati sunat a doua zi dupa ce mi-a expirat asigurarea. (Aici nu am fost sarcastic. Chiar e semn bun.)  Licenta era deja in plic sa plece catre voi. Aveti o agentie mai putin. Nu pot sa platesc acum 550 USD nestiind ce bani va mai trebui sa imobilizez suplimentar anul viitor. Stiti(?), in incoming acum facem ofertele pentru 2017. Ce costuri fixe sa includ in tarife? Vrem transparenta decizionala si clarificari. ANAT nu reprezinta intreaga industrie turistica.
  7. Turismul nu trebuie sa fie o industrie cenzitara, ANT. Reglementati mai bine obtinerea licentei. Introduceti o perioada de stagiatura, inainte de a deveni TO. Reglementati modul de functionare al codului CAEN 8230 – e tare neclar.
  8. Drag ANT, luati in calcul ideea unei taxe de timbru pentru pachetele turistice, drept contributie la Fond – daca va exista unul, asa cum exista timbrul verde la electrocasnice – tot rezultat al unei directive UE. Clientul achita oricum contributia.  De la el luam banii si de asigurari si de fonduri. De ce sa nu o facem transparent? Plata s-ar face exclusiv la pachetul de TO. E logic, e normal, e simplu.
  9. Later edit: Domnule Borună, nu ar fi cazul să vă asumați printr-o demisie faptul că nu știați (ca Direcție), câte agenții au asigurarea valabilă? Pentru ce sunteți plătit?

Notă: Aceasta este o părere personală și trebuie citită independent de orice entitate pe care o reprezint sau cu care colaborez.