Parisul, revăzut. În 2016.

Parisul, revăzut. În 2016.

Am revăzut Parisul în aprilie, după aproape patru ani și două atentate. Mă așteptam la mai multe schimbări, la mai multă poliție pe străzi, la închistare poate.Nici pe departe. Parisul e la fel de nebun și secular (sic!) precum era și acum câțiva ani. Turiști la tot pasul. Poliția discretă.

Paris Selfie Sticks
Paris Selfie Sticks.

Poate doar pentru muncitorii la negru s-a schimbat ceva, probabil prea puțin ca mulți dintre ei să observe în realitate. Într-adevăr, mi s-a părut că văd mai multe persoane de culoare vânzând suveniruri pe lângă marile obiective turistice ale Parisului, la fel cum am și acum impresia că nu am văzut la fel de mulți cerșetori români. Să fie clar, cerșetorii români sunt încă peste tot – chiar am ghicit din prima apartenența unei ”doamne” care mi-a spus apoi, un pic mirată – că vine de la Sibiu și că în România ar muri de foame… Și să fie și mai clar, tot cei mai buni am rămas la fraierit vesticii cu alba-neagra!

Să revenim la oile noastre turistice. Am zburat la Paris Beauvais de la Iași, cu Blue Air, pentru că am prins niște bilete ieftine tare, acum vreo 5 luni.

Am observat cu plăcere că pe pista aeroportului ieșean rețelele de telefonie mobilă din Republica Moldova au semnal full. Fraza aceasta le va fi utilă celor care doresc să își facă selfie pe lângă avion și vor să urce repede pozele ca să vadă toți cât de frumos zboară ei spre Franța.

Zborul a fost tare liniștit, deși aeronava Blue Air cu care am zburat spre Paris este inferioară (uzată în habitaclu) celor ale aceleiași companii care leagă Bucureștiul de Iași și cu mult sub nivelul aeronvelor Air Moldova, care zboară de la Chișinău tot la Beauvais. Sincer, nu înțeleg logica, dar atât timp cât pasagerii sunt în siguranță, nu mă plâng de altceva. Oricum, e totuși un low-cost Blue Air, să nu uităm.

Distanța aeroport Beauvais – Paris Porte Maillot se străbate cam în 60 de minute cu autobuzele de rută, iar prețul biletului este 17 EUR/persoană / sens. Asta înseamnă cu 2 EUR mai scump decât în 2012.

piata alimente paris
La piață.

Am ales un hotel de trei stele anul acesta, Kiriad Paris Clichy Centre, în orășelul-suburbie Clichy. Trei stele pariziene, adică nu vă așteptați la prea mult, deoarece nu peste tot în lume trei stele înseamnă cam același lucru care înseamnă la noi (vezi exemplele de hoteluri foarte bune de trei stele pe care le găsim de multe ori în România, dintre care Ibis ar fi cele mai slabe, ci unități excelente ca Hotel Astoria City Center sau Hotel Ramada Iași, Hotel Capitol București, Hotel Ana Airport Sibiu sau, de ce nu, Belvedere Botoșani).

Kiriad Clichy e un hotel curat, într-o zonă unde poți ieși seara la plimbare cu aparatul foto foarte vizibil la gât, aproape de gura de metrou Mairie de Clichy și de o piață foarte pitorească, cu un sector „destockage” de haine destul de atrăgător când îți dai seama că afară e mai răcoare decât te așteptai în ziua aceea.

Pentru exploratori sau aventurieri, trei stele sunt OK la Paris. Pentru clienți, nu aș risca recomandări sub patru stele hoteliere în capitala Franței. Două stele: Doamne-ferește!

Distanța până în centrul Parisului ne-a obligat să ne supunem timp de vreo jumătate de oră pe zi ”plăcerii„ zilnice a parizienilor, naveta cu metroul. Într-un fel, în tot răul, mai ales cel de ordin olfactiv, e și-un bine, acela de a fi intrat un pic în viața de zi cu zi a Parisului. Oameni tăcuți, pierduți în

Villeneuve Saint Georges, suburbie a Chișinăului?
Villeneuve Saint Georges, suburbie a Chișinăului?

telefoanele mobile sau aruncându-și gândurile prin căști într-o muzică de multe ori cu accente arabe sau africane doar de ei știute. Puțină socializare, iar cei care o fac, de cele mai multe ori te fac să te temi de grupul lor gregar și un pic prea exuberant.

Sincer, nu credeam că voi trăi să aud susurul de urină cum se aude pe peronul metroului din Gare St. Lazare. L-am auzit într-o seară când veneam din Villeneuve Saint Georges, un orășel practic ocupat de imigranți de culoare și de moldoveni de peste Prut, amestecați cu ceva români de care mi s-a părut mie cp au grijă să se evidențieze etnic. Sunt oameni veniți la muncă majoritatea alor noștri. Stau să facă un ban muncit din greu, pentru a trimite acasă și pentru a pune deoparte cum altfel nu și-ar permite aici, probabil.

Ce-i drept, la Villeneuve Saint Georges ai parte de un duș rece care îți spune că Franța idealizată în filme, literatură și ghidurile turistice e pe cale de dispariție. Din spusele unor prieteni, se pare că dușul rece e o adevărată criosaună la Saint-Denis, în nordul Parisului.

TRocadero 2016 PArisAtracții: priveliștea de la Trocadero este știrbită de un gard de lemn, scările fiind în reconstrucție. Ce-i drept, francezii au fost destul de deștepți încât să lase flancul drept liber, astfel încât hoardele de fotografi de autoportet își pot face selfie cu Turnul Eiffel exact cât îi ajută noua marfă hot vânzătorilor ambulanți: bățul! Dacă îl uitați acasă, puteți cumpăra unul din Paris la 10-15 EUR. Le găsiți ușor: bețele sunt aproape întotdeauna albe, iar vânzătorii cu siguranță negri.

La fel, se lucrează în Place de la Concorde. Atenție, stația de metrou de aici este închisă!

Prețuri de restaurant la Paris în zona turistică: dacă nu aveți măcar 25 EUR/ persoană pentru un fel de mâncare care sigur vă va gâdila ochiul, nu neapărat și îndestula stomacul, plus cheltuiala cu băutura și cu bacșișul, nu vă faceți iluzii când vedeți un loc liber la o cafenea în rest înțesată cu turiști, care, literalmente, se freacă unul de altul într-un mod pitoresc, culmea, civilizat. Într-adevăr, poți să mergi la un restaurant și doar pentru că știi să apreciezi o mâncare bună, la fel cum îți place un Cezanne. Un prânz la un restaurant decent (un trei stele de la noi), a la carte, vă va duce pe la un 40 EUR de persoană, minim.

În schimb, dacă sunteți cu buget redus, mereu veți găsi la fiecare 3-4 restaurante pentru turiști și câte o pizzerie sau kebaberie pentru localnicii care au și ei nevoie să mănânce în pauzele de prânz sau seara cu prierenii. Cu 10-15 EUR recâștigați energia pierdută urcând prin Montmarte. Atenție însă, nivelul calitativ și de curățenie variază foarte mult, chiar într-o zonă bună! Sfatul meu: dați o geană prin zona cu mese, înainte să cumpărați ceva la pachet.

O idee bună rămân restaurantele chinezești, dar mai ales cele turcești, întotdeauna curate, indiferent de cât de mici sunt. Un alt avantaj, la micile kebaperii veți pierde mai puțin timp alegând, pentru că avem și noi chiftele. J Cu 18 ani de studii de limbă franceză și tot mă uit ciudat la meniurile franțuzești.

Targ vechituri romani paris
Piață de vechituri cu Check-Point românesc urât mirositor.

După vizita de anul acesta de la Odessa, începe să îmi intre în obicei un vechi fetiș de al meu, acela de a vizita piețele de vechituri. La Paris sunt mai multe „marche aux pouces„ (literal, „piață de pureci”), iar ce mai mare se găsește în zona Clignancourt.

Știi că te apropii de ea atunci când începi să auzi vorbindu-se românește, sub un pod, și pute a talcioc duminical mioritic. Pe bune, am avut un deja-vu, de parcă aș fi fost în zilele bune ale oborului de sub podul Nicolina de la Iași. Pute locul la fel și la fel de urât. Treci repede de insula de fericire și începe zona arabilor care vând electronice și electrocasnice, amestecate cu CD-uri piratate. Apoi, încep cărțile, apoi…comoara, pentru cei care au bani la ei.

Lampa lui Aladin de vânzare într-un talcioc parizian.
Lampa lui Aladin de vânzare într-un talcioc parizian.

Comoara talciocurilor de la Paris sunt magazinele de antichități. Unele mai simple, altele mai elaborate, ele sunt în majoritate destinate colecționarilor cunoscători ai mărfii. Fie că sunt tablouri, mese de 4000 – 5000 de EUR bucata (signature), rochii de secol XVIII sau genți Louis Vuitton, dar și statui și fântâni arteziene. Aici poți liniștit să vii ca la un muzeu. Din păcate, prea puține obiecte „pop art” așa cum mi-aș fi dorit, în încercarea mea de imitare a lui Warhole.

Recomand aceste piețe totuși. Vezi ce mai vinde lumea din casă. Vezi istoria casnică a unei țări așa cum arăta ea acum 20 – 30 de ani când tu creșteai în a ta. E un fel de călătorie în timp neregizată, necosmetizată.

Nu am vizitat nici de această dată Louvre-ul. Am promis că voi veni, cândva, special doar pentru acest muzeu și așa voi face. Totuși, la Louvru am avut parte de un pic de spectacol al străzii tipic france: câteva mii de motocicliști demonstrând încolonați împotriva unor măsuri ale guvernului francez. Asta mi-a reconfirmat că Franța rămâne țara libertății de opinie, iar francezii cei mai mari fani ai demonstrațiilor.

Am umblat iar mult la Paris. Da, pe jos. Un oraș îl cunoști cel mai bine făcând bătături în talpă. Am revăzut câteva trasee bătute, dar am descoperit și foarte multe trasee noi. Acum îl cunosc și mai bine pe minunatul Paris, cel cu câte-o față pregătită pentru fiecare vizitator, fie că este romantic, iubitor de artă, gurmand sau…antropolog.

Galeria foto integrală o găsiți pe Facebook aici. Câteva imagini, mai jos.

Pentru un sejur tailor-made la Paris sau pentru un city break în Franța, mă puteți contacta la sales@travis.ro.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *