Gând pentru prietenii din Moldova

Gând pentru prietenii din Moldova

Mâine mergeți la vot, prieteni cu cetățenie de la stânga Prutului. Nu pun semnul exclamării, pentru că nu e un îndemn, ci o speranță.

Prefăcându-mă că socializez, am dat astă seara peste o postare care ”șeruia” videoclipul de mai jos. Așa m-am apucat să scriu.

Mi-am adus aminte de momentele alea din primii ani de după Revoluție, când, copil fiind, priveam la TVR de la 7 la 7.30 dimineața matinalul de la ceea ce era pe atunci TVRM. Atunci am văzut prima data ”Orheiul Vechi” în niște imagini care nu aveau comentarii, doar muzică. Până acum trei ani am căutat să aflu unde sunt locurile alea. Nu știam cum le zice. Nu știam nici cum să le descriu. Acum, le simt ”acasă”.

După telejurnalul TVRM, plecam la școală. Mă duceam și mă uitam la harta aia agățată în clasă și îmi aduceam de ce îmi spusese tata: ”ne-au luat-o rușii”. Îmi spunea asta dinainte de 89. La 6-7 ani, fără Internet, îmi plăceau timbrele și atlasele geografice. Aveau poze. Acolo, la poza României, scria ”URSS” pe vreun sfert de pagina. Acolo nu era U.R.S.S., acolo erau românii noștri.Eu așa am învățat.

Așa, ca pe un secret pe care nu îl scoți din casa – tata era militar – am aflat că Moldova ne-a fost furată de ruși. A venit Revoluția și am aflat și eu de la încă singurul post pe care îl aveam, că se fac Poduri de Flori, că românii se întorc acasă. Apoi, la 8 ani, am văzut filmele cu luptătorii români cocoțati undeva pe o clădire la Tighina, cu Kalash-urile în mână, se uitau la tancurile rusești pe pod. E imaginea aia pe care nu am cum să o uit niciodată. Eram copil, mi-a fost frică. Pe vremea aia nu se cenzurau știrile, nu era AP scris în colț.

Și da, eram departe. În 1990 eram încă tocmai la Caracal, apoi în 1991 eram la Sibiu. La o țară depărtare. Dar eram copil, și lucrurile astea nu le uiți. Și n-am uitat că Basarabia e a noastră. Apoi, am aflat că ”Basarabia” nu nici măcar cuvântul nostru.

Acum, trăiesc aici. Știu că nu va fi Unire prea curând. Poate nu va fi nicicând. 200 de ani de spălare pe creier nu se curăță ușor, de nicio parte a Prutului.

Măcar atât prieteni din Moldova, măcar votați mâine. Moldoveni sau români, ruși sau cum v-au învâțat părinții acasă că sunteți, voi votați mâine. Din nou, nu e un îndemn, e o afirmație, o speranță.

Altfel, tot ”rușii” vor decide pentru voi. Doar că nu vor fi rușii care trăiesc și muncesc aici, care s-au născut în Moldova (cu sau fără R.S.S. în față), ci rușii de la Moscova, cei pentru care locul acesta nu va însemna nicicând ”acasă”.

Un pic de istorie: Chișinăul, Cuza și telegraful

Un pic de istorie: Chișinăul, Cuza și telegraful

După furtul Basarabiei de la Moldova din anul 1812, Chișinăul aflat sub stăpânire imperială a fost legat prin telegraf de Rusia doar în anul 1860, iar asta datorită…lui Alexandru Ioan Cuza!
 
Chișinăul a devenit practic un nod telegrafic între Iași și Imperiul Țarist în urma semnării la 3/15 decembrie 1860 a Convenției telegrafice cu Rusia, prima convenție internațională a Principatelor Unite cu o putere străină, care a intrat în vigoare la 1/13 febuarie 1862. 
Basarabia urma să devină, abia 11 ani mai târziu, în anul 1873, în mod oficial gubernie a Imperiului Rus, iar Chișinăul – centrul administrativ al acesteia.
 
#unpicdeistorie #ILoveChisinau #punetimanasicititi #localsmd #Chisinau
Bibliografie:
Grițco, Ana – Carol Schmidt. Întoarcere în timp – Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Bons Offices, 2014, preț: 65MDL, ediție bilingvă română și germană