Arta subtilă a turismului de afaceri după COVID-19

Arta subtilă a turismului de afaceri după COVID-19

Și vom începe în sfârșit să ne relaxăm. Pandemia, sau ”panisteria”, după cum o numește un coleg, nu va mai fi la modă la știri. Bătăile de cartier cu poliția vor aduce mai multe click-uri decât numărul de morți de coronavirus, la fel și problemele în amor ale lui Adrian Ursu. Cine e Adrian Ursu? Nici eu nu prea înțeleg, dar îl văd pe câteva garduri și m-am gândit că mai fură niște click-uri.

Nu mă credeți că va trece? Întrebați-vă de câte ori deschideați zilnic site-urile de știri la jumătatea lui martie și dacă mai țineți minte numărul de cazuri care erau ieri dimineață în România.

Turism vom avea din nou, la fel. Nu va fi cel dinainte, firesc. Astăzi mi s-a părut minunat să văd un avion al Air Moldova zburând peste Chișinău. Am avut o reacție din aia a copilului care pe vremuri auzea MiG-urile de la Deveselu sau Pumele zburând peste cartierul Hipodrom la Sibiu. ”Înainte”, nici nu le mai observam.

Turismul de afaceri este cel care va fi primul care va începe să miște odată ce vom putea călători.

Deci, cum vom călători în interes de serviciu după ”relaxare”? Scriu despre acel turism care se face ”dacă-i musai, cu plăcere”. Turismul de afaceri este cu siguranță cel care va fi primul care va începe să miște odată ce vom putea călători.

Sunt firme care au nevoie de contactul direct, sunt tehnicieni care au de montat și reparat instalații, sunt culegători care trebuie să ajungă la recoltelele de sparanghel sau căpșuni ori întâlniri de afaceri care nu se pot face la infinit prin ”Zoom” sau ”Skype”.  Așa că hai să vedem care cred eu că vor fi tendințele în business travel post-Covid.

Visul travel expense managerului se îndeplinește prin ”inforcement” de la mama natură, iar cea a omului de HR devine mai complicată decât înainte, pentru că … ”Duty of care”.

  1. Gândește-te de două ori dacă nu poți rezolva printr-o videoconferință. Acesta era oricum o nouă regulă ce se încerca a fi impusă din ce în ce mai mult în mediul corporatist.  Adică va trebui să învățăm cu adevărat să fim călători de la birou. Companiile de turism prevăzătoare, precum este rețeaua globală ATG, la care este afiliată deja Travis Tourism, le oferă deja de ceva timp clienților corporate opțiunea ” Programează videoconferință” din portalurile pentru călătorii. Este un fel de kind reminder înainte de rezervare.  Colegii din agențiile românești pot încerca o abordare asemănătoare, mai ales că se pot înscrie și ca afiliați la aceste sisteme, deci pot câștiga niște bănuți.
  2. Alți bani, altă distracție, în zbor. Dacă ”relaxarea” ar fi fost una bruscă, am fi văzut oferte extrem de avantajoase pentru biletele de avion, așa cum s-a întâmplat în China. Însă toate elementele actuale ne arată că vom avea parte de o deschidere treptată a pieței de călătorii. Locurile în avion vor obliga păstrarea ”distanței sociale”, iar asta va însemna număr mai mic de pasageri în aeronave, deci, logic, potențiale creșteri ale tarifelor pentru biletele de avion. Poate nu va fi așa, însă orice yield manager înțelege ce vreau să spun.
  3. Transferurile private și închirierea de mașini vor fi prioritare. Oferind securitatea contactului minim cu alți pasageri (Happy HR!) și un cost echilibrat comparat cu biletele de avion (Happy CFO!), aceasta va fi direcția înspre care se vor îndrepta mulți călători obișnuiți până acum cu zborurile Blue Air de tipul Iași-București. Soluții precum romaniatransfers.euși www.romaniarentacar.eu se pot dovedi utile atât pentru account managerii din agenții care se ocupă de mobilitatea pasagerilor lor corporate, cât și pentru angajații firmelor care au ales să nu își externalizeze managementul călătoriilor.
  4. Termenele de plată și valoarea taxelor de serviciu. Aici intervine durerea multor furnizori de servicii de turism și e una veche. Dacă până la criză existau companii de turism de afaceri în România care ar fi acceptat termene de plată aberante impuse de clienții corporate (cum ar fi 60 de zile de la data călătoriei!!!), numai ca să prindă contractele, COVID-19 va schimba regulile jocului. Agențiile de turism care au fost prea darnice în termene de plată și taxe de serviciu reduse  se văd acum în situația în care nu mai sunt creditate de către furnizori datorită instabilității pieței. Multe promisiuni valabile acum 3 luni între agenții și clienții lor sunt puse sub semnul întrebării datorită blocajelor financiare.  Onorarea noilor comenzi în condiții de contractare foarte avantajoase pentru clientul corporate va deveni o provocare, iar costurile operaționale, vor fi mai mari. Rămâne de văzut dacă vor rezita agențiile tentației de a accepta să presteze servicii în condiții foarte dezavantajoase doar pentru a relua cash-flow-ul sau vor ști să se așeze la masa negocierilor cu clienții de pe poziți de parteneriat și în situație ”win-win„ adaptată pieței românești, una în care multe instrumente de plată nu sunt încă adoptate datorită unor restricții fiscale.

Turismul de afaceri în România devine astfel un motor care va porni industria turistică, dar la care trebuie dat un ciocan, ca pe vremuri. Norocul face că oricum se afla ”în epoca de piatră”  ca metode de lucru și contractare față de vestul Europei – le mulțumim tuturor ”specialiștilor” care nu s-au prins timp de 30 de ani cât valorează – , deci se repară din mers.

Ieșeni, trezirea! Clujul nu este un oraș mare!

Ieșeni, trezirea! Clujul nu este un oraș mare!

Astă seară într-o postare pe Facebook a unei companii care dezvoltă un proiect imobiliar major pentru Iași am regăsit sintagma ”Iașiul este noul Cluj”. Da, scot din context. Contextul chiar nu contează.

Nici măcar numele companiei nu e relevant – putea să scrie oricine acel text -, mai ales că postările mele primesc lejer mai multe lecturi decât like-uri au ei prin sociale.

Această comparație aproape eternă cu Clujul (ni se pare nouă așa, dar e destul de tânără), arată cât de provinicial este acest patriotism local al Iașiului, cât de ”capra vecinului” este privită problema concurenței pe piața investițiilor și a dezvoltării Iașiului. Dumnezeule, câtă frustrare în comparația asta cu Clujul!

Crede cineva că își pun clujenii problema în sensul ”trebuie să fim mai tari ca Iașiul”? Credeți că durerea că Iașiul are Pelerinajul Sfintei Parascheva a existat vreodată la Cluj și au plâns vreodată hotelierii și oamenii de turism că vor și ei niște moaște atât de ”cool”? Sau că nu mai pot dormi managerii din IT clujeni de lista primelor lucruri înfăptuite ”cândva” pentru prima dată la Iași? În trecut!

Realitatea tristă e că aceste amănunte sunt interesante doar în ghidurile turistice și în poveștile ghizilor de turism. Atât. Economia trăiește din prezent, iar dezvoltarea din viitor și din exemple de bune practici și din concurența pe o piață care de mult nu se mai mărginește la granițele unei țări sau orgoliile unor regiuni.

Clujul are, oficial, cu aproape 100000 de locuitori mai puțin decât Iașiul. Cu toate astea are un stadion modern, o industrie hard si soft care face o căruță de bani, proiecte culturale cum la Iași încă nu visăm. De ce?

Clujul, spre deosebire de Iași, a scos capul din curtea vecinului. Clujul nu se întrece cu Iașiul, cu Timișoara, nici măcar cu Bucureștiul. Clujul se uită la exemple de bune practici și își spune ”Vreau și eu metrou, pentru că mă ajută, pentru că eu am nevoie de el ca să mă dezvolt!”. Ați auzit vreodată vreun clujean frustrat că Bucureștiul are metrou și că vor să facă din Cluj un nou București? Nu. Clujul se dezvoltă pentru clujeni, conform nevoilor lor. Și da, nevoile cetățenilor diferă de la oraș la oraș!

Atunci, de ce încă mai auzim prostia asta despre Iași? De ce ne uităm cu invidie la Cluj, dar nu ne uităm în primul rând cu cine ne concurăm ca oraș cu adevărat, deși nu ne place să o recunoaștem.

Păi, ne concurăm cu Chișinăul, un monstru în curs de trezire, cu o zonă metropolitană cu aproape un milion de locuitori. Da, Chișinăul acela pe care jumătate din ieșeni l-au vizitat doar din spusele ziariștilor și știrilor de de la TV (de unde și Andrei Năstase a ajuns să fie cetățean de onoare la Iași).

La 140 de kilometri de Iași există o capitală de țară, care atrage privirile lumii mai mult decât o va face Clujul prea curând. Există o capitală de țară cu universități, oameni bine pregătiți, o foame de salarii care să te convingă să stai acasă, un sistem birocratic mai eficient decât cel românesc, dar mai ales ambasade și instituții internaționale, inclusiv donatori, care vor turna bani ca orașul Chișinău și Republica Moldova în sine să atragă investiții. Și asta deja se întâmplă, mai ales în outsourcing sau turism.

Acești donatori au tot interesul ca Moldova să fie sinonimă cu Chișinăul, nu cu Iașiul. Ori, în turism anul viitor se va înființa un nou organism care va avea 12 milioane de dolari de cheltuit în următorii ani pentru dezvoltarea turismului în Republica Moldova. 12 milioane de dolari. Cât investește guvernul României în turismul din Regiunea Nord-Est? Adică din… Moldova?

La 5 ore cu mașina de Iași, port la Marea Neagră, e Odesa. Un oraș superb, cosmopolit, turistic, curat, cu peste un milion de locuitori în limitele sale. Zona metropolitană cât are? Bună întrebare…

Veți spune că Ucraina nu e un competitor pentru România. Greșit! În anul 2018, țara cu cea mai mare creștere a turismului de afaceri în Europa de Est este… Ucraina, cu un coeficient de aproape 20% față de anul precedent. România e pe plus, dar cu jumătate din acest procent. Ori, această creștere se vede la Odesa.

Fix în mijlocul orașului, în zona turistică, la prânz dai nas în nas cu IT-iștii de la Ubisoft. Dacă ai jucat măcar un joc pe PC în viața ta, știi cine sunt. Știi că la Iași nu sunt. Sunt însă la București și la Craiova. Deci, nu la Cluj.

Și ar mai fi Polonia, Georgia, Bulgaria, Serbia, Azerbaijan cu multe, multe alte orașe din țările astea cu care Iașiul într-adevăr concurează. Și ce fac toți ceilalți? Se uită cumva la Cluj cu jind? Nu.

Azerbaijan. Da, Azerbaijan. Nu petrolul le-a adus câștigarea unui congres de cosmonautica de 6000 de delegați, ci faptul că au Convention Bureau unde au angajat un austriac drept manager și niște oameni care știu să facă treaba asta. Doamne, până și dictatorii își dau seama că meritocrația și numirile politice nu se pupă! Nu, la Iași nu avem Convention Bureau. Aici încă mai confundăm industria evenimentelor cu turismul.

Toate aceste orașe se uită la cei pe care vor să îi ajungă din urmă nu cu cinci sau zece ani, ci cu un sfert de secol. Înveți mobilitate urbană din Bruxelles sau Frankfurt și o implementezi cu adevărat inteligent, nu ca ”sistemul de trafic” din Iași. Planifici punerea în valoare a elementelor istorice și dezvoltarea vieții culturale dintr-o arhitectură mixtă ca la Berlin, înveți să dezvolți un oraș universitar, dar și industrial ca în Oxford.

Poate nu sunt cele mai bune exemple, dar ideea e aceasta. Te uiți mai sus decât un nivel mediocru.

Pentru că da, comparând cu marii jucători urbani ai Europei, Clujul este un jucător mediocru. Stați liniștiți, și Bucureștiul tot la fel. Încă suntem o țară cu ”handicap”, cum se spune la cursele de cai.

Depinde doar care e calul pe care vrei să îl ajungi din urmă și pentru care te antrenezi. Ultimul din coadă sau cel din frunte. Poate nu îl prinzi, dar sigur ajungi mai sus decât dacă ai obiective mici. Așa că, vorba moldovenilor, ”să lăsăm jălea” și să nu ne mai uităm așa de des la Cluj ca bărbații frustrați la puța altuia la pisoar.

Moldovenii sunt români. Acelaşi neam, aceleaşi obiceiuri.

Moldovenii sunt români. Acelaşi neam, aceleaşi obiceiuri.

Ziua de astăzi nu ştiu ce îmi demonstrează mai tare: faptul că sunt „zen” şi nimic nu îmi poate strica dispoziţia de a dedica timpul liber lucrurilor importante (a.k.a. plimbările cu căţeii) sau că mi-am dovedit încă o dată că Moldova e fix o Românie mai mică, unde poţi vedea mai clar şi mai dur caracteristicile noastre de neam.

Pe scurt, românii din România, şi cetăţenii Republicii Moldova se caracterizează prin:

  • ospitalieri (naturaleţe, cei de la est de Prut, comercială, cei de la vest de Prut)
  • kombinator („facem noi să fie bine, ca să nu fie rău” / „Ia-n-ascultă, am eu o idee”)
  • strângători (orice are sub 200kg şi poate fi mutat de pe loc, o să dispară repede din orice loc vizibil. Ce-i drept, sansele sunt mai mari in Basarabia decat in Iasi.)

Caroce, mi s-a furat al treilea scuter în trei ani de când sunt în Moldova. Şi nu că n-ar fi fost al doilea furat de pe o şosea circulată (Calea Ieşilor) sau că se găsea fix la 50m de intrarea într-o secţie de poliţie.

Toată tărăşenia e că am rămas cu motorul în pană miercuri noapte şi aveam altele pe cap, astfel încât nu am putut să merg să îl recuperez. Şi da, eram conştient că e foarte posibil astăzi să nu îl mai pot găsi. Asta pentru că în Moldova de fiecare dată când parcam un scuter undeva, plecam cu gândul că e posibil să nu îl mai găsesc. Pentru că… suntem români.

Pentru că aici, în Moldova, toată lumea te atenţionează că se fură. Şi atunci mă întreb de ce naiba vin unii deştepţi şi dau vina pe romi că se fură în România? Aici nu prea sunt romi. Nici măcar ăia de la Soroca nu se pun la socoteală că sunt rămaşi de sămânţă să avem ce le arăta turiştilor. (A propos, „La Castelele” din Ciurea sau Grajduri bat dealul din Soroca la fund aşa cum bate National Geographic orice blogger de turism.)

Revenind, dacă aici se fură ca-n codru, dar nu sunt romi, atunci cine fură? Da, tot ai noştri fraţi. Suntem un neam şi asta ne ocupă tot timpul.

Avem de ambele părţi ale Prutului aceleaşi obiceiuri, aceeaşi educaţie genetică a descurcăreţului. Suntem produsul unor regimuri bolnave (fanariot, rus, otoman,comunist, de tranziţie), iar sechelele astea sunt la fel peste tot, de la relaţiile de afaceri, până la dilema femeii care vrea să fie iubită şi preţuită, dar de un sponsor.

Suntem acelaşi neam pentru că ne iubim ţara doar când plecăm din ea, muncim de rupem peste hotare, nu vrem să ne întoarcem acasă, dar vrem să facem ordine pentru cei rămaşi, îi urâm pe ai noştri (cei din Moldova pe cei din România şi invers) pentru că sunt oglinda propriei noastre familii.

Aşa că fraţi români, da, Moldova e superbă, ospitalieră, dar se şi fură, că-s de-ai noştri.

Moldovenilor le spun atât: de fiecare dată când îmi va spune cineva de aici că îi urăşte pe „români”, zâmbetul meu nu va fi unul prefăcut, ci de milă.

Acum e timpul pentru o plimbare în cel mai frumos şi sigur oraş de pe planetă. Pentru că aici nu trebuie să te temi să te plimbi pe străzi. Aici trebuie doar să te temi să nu laşi chestii mici la vedere.

P.S. Celui care a furat-o pe Bella îi transmit că avea carburator nou, simeringuri la fel, dar actele sunt la mine şi era singura roşie de modelul ăsta din Chişinău. Habar nu am dacă am rămas în pana prostului sau ceva intern. Nu mergea indicatorul de combustibil.