Specialiști în turism ”peste Prut” (1): Eugen ODAINII

Specialiști în turism ”peste Prut” (1): Eugen ODAINII

Încep astăzi o serie de interviuri cu specialiști în turism cu experiență demonstrată care cunosc foarte bine România ca piață-țintă, cât și Republica Moldova ca țară gazdă. Ori invers. Primul intervievat este Eugen ODAINII, un nume foarte cunoscut atât ca enolog, cât și ca manager în activități de turism de cel mai înalt nivel. Vă va convinge contextul în care apare numele său la o simplă căutare pe Google. Textul e lung. Luați un pahar de vin și savurați textul în tihnă.

”Noul normal” este un termen care începe să bântuie buzele și mințile oamenilor din turism în întreaga lume, iar conceptul ”bulelor” regionale și a turismului pare să fie cel care oferă cea mai mare marjă de siguranță strategilor în turism.

Pentru turismul piața românească devine astfel prioritară pentru operatorii din Republica Moldova. Proximitatea geografică, identitatea de limbă și istorie, atașamentul sufletesc, puterea de cumpărare mai mare, dar și facilitățile de tranzit a frontierei sunt argumente clare pentru planificarea pe termen mediu și scurt. Iată punctele care m-au făcut să îi adresez următoarele întrebări lui Eugen ODAINII.

1. V-ați început activitatea in România într-o perioadă când probabil nimeni nu își închipuia o situație ca a Covid-19. Cum ați perceput reacția românilor față de schimbările produse în viața lor într-un timp atât de scurt?

Cum se întâmplă de cele mai multe ori, suntem luaţi prin surprindere. Chiar dacă de mai mulţi ani am fost preîntâmpinați despre probabilitatea unei pandemii. Nimeni nu era pregătit. Nici la nivel de macroeconomic , microeconomic sau social. Astfel a fost clar că în urma apariţiei primelor semne de pandemie, a început panica. Şi nu mă refer la acea panică unde toţi aleargă în diferite direcţii şi strigă. A fost un atac de panică în care oamenii au înţepenit, nu puteau spune nimic şi nu se puteau mişca. Nimeni din noi nu avea pregătită varianta B. Astfel toată lumea în primele săptămâni s-a blocat în case sau birouri în căutarea răspunsului la întrebarea: ce facem mai departe?

Se lăsase o linişte totală. Nu mai primea nimeni apeluri şi emailuri urgente. Toate deadline-urile au fost anulate. Era o linişte înainte de război. În special în industria HoReCa şi turism. După aproape o săptămână au început companiile să apară cu primele strategii de supraviețuire. Nu era sens să se discute despre elaborarea unor strategii de dezvoltare, fiindcă era clar că impactul pandemiei va fi unul grav şi pe termen lung. Totul era doar despre metode de a rezista crizei. Nimeni nu poate să prezică ce va fi mai departe. Clar ca nu o să avem cum să recuperăm pierderile înregistrate în această perioadă. Modele de business bazate strict pe un cash flow din activităţile de exploatare curentă, vor trebui reinventate. Mulţi pur şi simplu nu vor avea resurse să repornească afacerile. Acum am înţeles că lucrurile se pot schimba destul de repede. Părerea mea că acesta e începutul unei noi ere în dezvoltarea omenirii. Nimic nu va mai fi la fel.

Ca sa fac o concluzie despre felul în care au reacţionat românii la schimbările aduse de pandemie o sa vin cu un exemplu. Imaginaţi-vă o pană de curent neplanificată, şi toţi oamenii din casă stau şi aşteaptă în linişte să revină curentul. Totul în casă funcţionează absolut pe bază de curent: centrala, plită electrică, pompa de apă ş.a. Oamenii aprind o lumânare şi aşteaptă. Trebuie să reziste. Se caută soluţii. Rezistă dacă au alternative şi rezerve de apă şi mâncare. Se anunţă că revine curentul, doar că va fi furnizat de acum încolo doar pentru câteva ore pe zi. Tot ce funcţiona pe bază de curent electric trebuie schimbat sau optimizat: centrala, plita, pompa ş.a. Important este să ştim perfect ce trebuie să modificăm în primul rând. Dacă nu schimbăm nimic, traiul în casă va deveni imposibil 🙂 .

Eugen ODAINII, Vinoteca HUGO, Alba-Iulia

2. În România sunteți cunoscut pentru un proiect de mare succes în Vrancea, dar acum vă găsim în Transilvania. Puteți să ne dezvăluiți câte ceva din planurile de viitor?

În ultimii 4 ani am fost implicat în lansarea unui proiect foarte mare, ambiţios şi complicat: deschiderea primului complex turistic viti-vinicol din RomâniaDomeniile Panciu Winery & Resort. Rolul meu în acest proiect era de a organiza lansarea complexului turistic şi de a implementa conceptul de turism viti-vinicol. Experienţa obţinută la acest capitol în SUA şi Republica Moldova, m-a ajutat să trec peste multe obstacole şi provocări apărute pe parcurs. Astfel am reuşit să ieşim din tiparul „cârciumilor” din industria HoReCa, şi să luăm direcţia corectă în care orice proces de business are ca scop promovarea şi dezvoltarea culturii vinului nu doar obţinerea unui profit din încasări. A fost greu, dar împreună cu echipa Domeniile Panciu şi managerul general Daniel Guzu am reuşit. Pe vârf de deal, în mijlocul viei, la 18 km de la un drum european, doar cu investiţii proprii complexul a devenit realiate.

În primăvara lui 2019 complexul şi-a deschis porțile pentru primii vizitatori. Realitatea a depăşit aşteptările noastre faţă de fluxul de turişti. Datorită interesului ridicat faţă de enoturism, a serviciilor de calitate oferite de echipa complexului, doar în câteva săptămâni gradul de ocupare era peste 80%. Chiar dacă eram la început, am reuşit să menţinem serviciile oferite la un nivel de calitate ridicat, dovada fiind ratingul 9,6 pe booking.com (din peste 130 evaluări). Anul 2020 urma să fie unul de succes pentru complex. Aveam aproape SOLD OUT pentru perioada de vară si toamnă. Echipa deja era consolidată, organizată şi pregătită pentru a întâmpina oaspeţii. Lucrurile păreau a fi clare, şi toată lumea ştia exact ce trebuie să facă. Încasările planificate pentru acest an depăşeau 1 milion de euro. Până la criza COVID- 19, aveam deja practic SOLD OUT pentru perioada de vara si toamna. Dar la finalul lui martie 2020, deja erau anulate peste 70% din rezervări, tot personalul în şomaj tehnic, şi în acest moment nu se ştie încă data reînceperii activităţii.

În perioada de şomaj tehnic, cauzată de sistarea completă a activităţii complexului turistic, am încercat să analizez oportunităţile şi paşii care urma să îi fac, pentru a putea continua drumul meu în dezvoltarea enoturismului, în condiţiile crizei actuale. Am înţeles că e momentul potrivit să încep un nou proiect, diferit din punct de vedere al gamei de servicii oferite (fără nunţi, botezuri sau conferinţe), în care să mă pot dedica exclusiv degustărilor şi evenimentelor dedicate promovării vinurilor româneşti. Astfel am luat decizia de a mă alătura unui nou proiect viti-vinicol în zona Transilvaniei, în oraşul Alba Iulia – Vinoteca HUGO .

Locaţia este situată în zidurile cetăţii Alba Iulia, şi are o colecţie impresionantă de vinuri din Rezerva de Stat şi alte vinuri cu potenţial de învechire, colecţionate din întreaga lume. Locul a fost renovat recent şi are 2 săli de degustare, şi un spaţiu de stocare a vinurilor în condiţii tehnologice ideale, cu o capacitate de peste 25 000 sticle. Acum lucrăm la amenajarea unui Wine Bar cu terasă şi a unui Wineshop, în care se vor regăsi exclusiv vinuri din soiuri autohtone şi delicatese tradiţionale produse la noi în ţară. Împreună cu Levente Hugo Bara, proprietarul vinotecii şi pasionat de vinuri (WSET 3), vrem să transformăm acest loc într-un centru de promovare a culturii vinului în zona Transilvaniei. Un loc care va deveni punct de atracţie pentru iubitorii de vinuri din ţară şi din întreaga lume, în care se vor organiza evenimente cu impact, dedicate dezvoltării culturii vinului în România. Pentru anul viitor planificăm organizarea unui Festival al Vinului chiar în cetatea Alba Iulia, care datorită fluxului mare de turişti locali şi străini ce vizitează această capodoperă arhitecturală, va avea o vizibilitate mare şi impact direct asupra consumatorului final. Vrem ca acest loc sa devină în timp un nucleu de promovare a vinului românesc, sau cum îl numim noi #wineHUBofROMANIA.

3. Cum au fost afectate planurile de dezvoltare a ofertei turistice pentru anul 2020 și care din ele rămân totuși valabile pentru anii 2020-2021 și în contextul actual?

Faptul că nu se poate merge mai departe cu ofertele actuale a fost înţeles de către toţi. Ofertele vor fi regândite astfel ca să atragă cât mai mulţi oaspeţi, din puţinii care vor avea curaj să meargă în călătorii în perioada ce urmează. Operatorii din turism vor încerca să vândă în special pachete turistice mai complexe, pentru a face clienţii să cumpere servicii cu o perioadă a sejurului mai lungă şi o gamă de activităţi mai variată. Pentru a le putea vinde, aceste oferte vor fi la preţuri cu marje minime. Fiecare va dori să fie cât mai competitiv. Cred că în această perioadă, turiștii din România, în special cei de pe litoral, vor avea pentru prima dată acces la oferte cu un preţ corect. O sa avem o perioadă în care vânzătorii de servicii din turism vor fi în sfârşit deschişi pentru negocieri.

4. Ați trecut din Moldova în… Moldova, apoi în Transilvania. Acum că ați câștigat mai multă experiență între turiștii și românii de pe malul de vest al Prutului, ce ați aduce nou într-un complex turistic din Republica Moldova ce dorește să atragă mai mulți turiști din România?

De fapt, lucrurile stau absolut invers. Turismul vinicol din Republica Moldova e un exemplu pentru cel din România. Oferta turistică de peste Prut în acest moment este ideală pentru turiştii din România din toate punctele de vedere. Ai cel puţin 5 locuri în care poţi merge şi obţine servicii de calitate începând de la cazare, restaurant, degustări şi servicii agrement, la preţuri foarte bune. Ospitalitatea şi talentul culinar al basarabenilor vine ca o completare perfectă la asta. Aici adăugăm strategiile şi proiectele de promovare a turismului vitivinicol si a brandului de ţară. S-a lucrat foarte bine şi eficient. Din feedback-urile turiştilor români, practic toţi îşi doresc să meargă în vizită în Republica Moldova pentru un circuit vitivinicol. Singurul neajuns este infrastructura drumurilor, care practic sunt RUŞINOASE. O altă problemă este politica de taxe a aeroportului din Chişinău, care face biletele extrem de scumpe. Te costă biletul de avion sau reparaţia maşinii mai mult decât sejurul. E o glumă care reflectă 100% realitatea.

Oenoturismul în România este la început.

Eugen ODAINII

Oenoturismul în România este la început. Mai avem multe lucruri de făcut la acest capitol. Pot spune chiar că încă nu avem aşa ceva. Posibilitatea de a vizita câteva crame împrăştiate în toată ţara, nu însemnă că faci acest turism. E nevoie de mult mai multe. În primul rând este vorba despre cramele ce oferă aceste servicii. Ca să poţi spune că faci turism viti-vinicol trebuie să ai angajat cel puţin un ghid turistic cu pregătire enologică , care se ocupă exclusiv de primirea oaspeţilor, un program de vizite flexibil, nu doar cu rezervare cu 5 zile sau doar pentru grupuri mari, trebuie să ai un spaţiu special destinat degustărilor, bine amenajat.

Trebuie să oferi experienţe alternative gen wine & food pairing, chef table etc., ceea ce presupune existenţa unui restaurant sau bistro, cu bucătari angajaţi full time, ospatari, somelieri. Ideal este când turistul are acces la servicii de cazare sau SPA. Repet: toate serviciile disponibile permanent!

La noi ce se întâmplă acum? Chiar daca ai norocul sa fii primit de o crama pentru o vizită, vei fi întâmpinat şi ghidat de cineva care e întrerupt de la locul său de bază de muncă (în cel mai bun caz enologul), şi face acest lucru pro bono sau impus de şefu‘. Degustarea se va face pe repede înainte deoarece omul mai are încă câteva zeci de lucruri de rezolvat în cramă până la sfârşitul zilei. Nu mai vorbim despre servicii gastronomice sau cazare. Daca e week-end nici nu se discută! Aproape nimeni nu te va primi. Asta nu e turism. Exemplul ideal sunt cramele din California. Nu există o fabrică care să nu aibă un Tasting Room (sala de degustare) cu un om bine pregătit care este gata să primească turiştii în orice zi a săptămânii, şi să ofere servicii la cele mai ridicate standarde. Dacă ne pare că ne uităm prea departe, atunci să analizăm ce se întâmplă la vecinii din Republica Moldova. Zeci de crame care lucrează în acelaşi regim şi oferă aceleaşi servicii, ca cele din SUA. Când o sa avem aceste lucruri elementare, atunci putem deschide şi alte paranteze.

5. Măsurile pe care le descrieți mai sus ar fi fost aceleași și înaintea pandemiei?

DA

Practic dacă începi cu Basarabia, e greu să mai impresionezi în România.

Eugen ODAINII

6. Dacă ar fi să creați un program turistic ”moldovenesc”, transfrontalier, care ar fi ordinea în care ați sfătui turiștii să viziteze regiunea istorică? Din România în Moldova sau invers? Unde credeți că ar fi introducerea cea mai bună, acel zâmbet de la sosire pe care îl dorim toți, prima impresie cât mai plăcută, și unde credeți că cel mai bine ar fi să fie ultimul pas al călătoriei, impresia de final cu care rămâi și pe care să o porți acasă?

Eu aș începe un sejur din România, chiar zona Vrancea, deoarece aici putem cunoaşte imaginea istorică a producţiei de vin. Avem tradiţii de producţie a vinurilor din soiuri vechi româneşti ca Băbeasca Neagră, Feteasca Neagră şi Feteasca Albă . După urmează zona Iaşi- Cotnari, pentru a cunoaşte Grasa şi Busuioaca. În Moldova neajunsul este că tradiţia producţiei de vin din soiuri autohtone a fost puternic afectată de politicile sovietice. După urmează sejurul în Republica Moldova.

Un alt aspect ţine de ceea ce am scris mai sus. În Republica Moldova acest tip de turism e mult mai bine pus la punct. Practic dacă începi cu Basarabia, e greu să mai impresionezi în România.

Cât de relevante sunt evenimentele ”live”? Partea a 2-a: Vasile BIBER.

Cât de relevante sunt evenimentele ”live”? Partea a 2-a: Vasile BIBER.

Am adresat aceleași întrebări despre ”live”-urile online mai multor specialiști în turism și industria de evenimente, și prezint pe rând, răspunsurile acestora. Ieri, am publicat răspunsurile lui Mihai Bulai. Astăzi, e rândul să citim opiniile lui Vasile BIBER, pe care eu l-am cunoscut din ipostaza de cofondator al Afterhills Music Festival.

Alte amănunte mai mult sau mai puțin relevante despre Vasile ar fi că este pasionat de digital marketing, îl puteți angaja ca trainer corporate, dar cel mai definitoriu e că e însurat cu o moldoveancă, deci are cunoaște bine ambele maluri ale Prutului. (N.A.: Doar eu am o problemă că sună ciudat să fii din Iași și să scrie cineva că ești însurat cu o moldoveancă?)

Vasile Biber, co-founder Afterhills Music Festival

A.P.: Încurajează spectacolele și concertele online publicul să își dorească din nou experiențe artistice live?

V.B: Pentru cei care au participat la un festival măcar o data in viață, spectacolele și concertele online sunt declanșatoare de ancore emoționale. Când esti înconjurat de mii de oameni care cânta în același timp o piesă, e o experiența care te marchează si vrei sa o retrăiești. Apoi, până la noul eveniment muzical la care participi cu adevărat, intri pe canale online si încerci sa simți iar bucuria avută cândva la festival.

A.P.: Va gusta publicul în viitor un format mixt de experiență spectaculară care să combine prezența multimedia a unor artiști cu cea fizică, în cadrul aceluiași eveniment?

V.B: Eu cred că da. Pentru mine e mai important grupul de prieteni cu care sunt la un eveniment decât artistul de pe scenă. Atâta timp cât spectacolul este de calitate, chiar nu contează în ce format este artistul. E doar părerea mea. 🙂

A.P.: Ți se pare că post Covid-19 vom asista la nașterea unui turism ”la distanță” pentru cei foarte precauți sau aceste evenimente online vor fi doar o punte spre ”noul normal”?

V.B: Am urmărit concertul lui Travis Scott in jocul Fornite si am rămas impresionat de calitatea spectacolului. Aș urmări cu mare interes evenimente muzicale asemănătoare în mediul online, dar experiența fizică a prezenței într-un festival nu poate fi comparată cu nimic. Te întorci acasă cu un bagaj de amintiri și cu o oboseală plăcută visând deja la următorul festival. Chiar dacă într-un festival nu vor fi toate lucrurile perfecte, de la cazare, la transport, mahmureala de după :), … toate astea vor construi povestiri amuzante și amintiri de neuitat.

Cât de relevante sunt evenimentele ”live”? Partea 1: Mihai BULAI.

Cât de relevante sunt evenimentele ”live”? Partea 1: Mihai BULAI.

De la începutul pandemiei și izolării o nouă modă a apărut în P.R. și comunicare, una care se răsfrânge și asupra turismului, tocmai pentru că se dorește a fi o alternativă față de prezența fizică a publicului în apropierea performerului, fie el artist ori conferențiar.

Am adresat aceleași întrebări despre ”live”-urile online mai multor specialiști în turism și industria de evenimente, și vă voi prezenta, pe rând, răspunsurile acestora.

Primele opinii sunt cele ale lui Mihai BULAI, pe care îl cunoaștem din mai multe ipostaze: unii din cea de cadru didactic universitar la Facultatea de Geografie din Iași, o parte din cea de consultant în strategii de dezvoltare turistică a destinațiilor, alții din cea de ghid de turism, cei mulți din cea de împătimit al turismului în Moldova.

A.P.: Încurajează spectacolele și concertele online publicul să își dorească din nou experiențe artistice live?

M.B: Spectacolele online înregistrate fac asta într-o mică măsură. O făceau de când a apărut Youtube. Spectacolele live pe social media, ca eveniment, au un impact emoțional mai mare, există o anumită interacțiune, se poate „dialoga parțial” (mai ales dacă publicul se uită pe commenturile live și răspund la ele / reacționează).

A.P.: Va gusta publicul în viitor un format mixt de experiență spectaculară care să combine prezența multimedia a unor artiști cu cea fizică, în cadrul aceluiași eveniment?

MB: Păi asta promitea Vodafone la un moment dat într-o reclamă, unde apărea un tânăr care cânta alături de Adi Despot virtual. Da, trebuie să ne tehnologizăm pentru virtual mult mai mult. Dacă un artist nu poate lua avionul, altul e răcit, dar e instrumentist, e păcat să închizi concert Metallica de 30.000 de bilete pentru că el are gripă sau e blocat pe aeroport. Chitaristul formației, de exemplu- poate cânta și de acasă.

A.P.: Ți se pare că post Covid-19 vom asista la nașterea unui turism ”la distanță” pentru cei foarte precauți sau aceste evenimente online vor fi doar o punte spre ”noul normal”?

M.B: În cazul în care Covid-19 nu dispare complet ci doar scad focarele și se propagă foarte lent pe ici pe colo, frica de resocializare va exista latent în toate păturile sociale. UNii vor avea încredere în măsurile luate (măști performante, distanțare etc.) alții vor evita complet aglomerațiile. În schimb, în cazul în care Covid-19 va fi eradicat complet anul acesta (ca SARS1 în 2003), atunci peste un an poate vom uita că am avut pandemie. Depinde de noi dacă vom învăța lecția și vom face schimbări reale sau dacă vom face aceleași greșeli.

Înainte de a ne porni, să auzim semnalul S.O.S. Turism Moldova

Înainte de a ne porni, să auzim semnalul S.O.S. Turism Moldova

Te-ai gândit vreodată cum ar fi dacă într-o bună zi cineva ți-ar tăia brusc sursa de venit, dar brusc de tot, fără să știi când vei mai avea alți bani, și ți-ar mai și cere cineva banii înapoi pe cheltuieli pe care deja le-ai achitat… pentru el?

De câteva zile, lumea agențiilor de turism, majoritatea din ele mici, din Republica Moldova fierbe pentru protestul programat în 15 mai 2020. Mai puțin intens decât campaniile media și sociale de promovare a turismului intern se aude din ce în ce mai tare semnalul oamenilor de turism prinși între ciocanul legislativ al drepturilor consumatorului și o nicovală foarte grea.

E vorba de nicovala faptului că și-au reprezentat corect turiștii și banii primiți de la aceștia au fost virați către turoperatorii mari ori companii aeriene, pentru a asigura niște servicii care acum nu se știe când vor putea fi prestate.

Pe mulți dintre ei îi cunosc și le știu foarte bine afacerile, dar mai ales cât de mult iubesc turismul și cât își stimează turiștii. Știu la fel de bine cât de greu este să reziști pe o piață unde ”mi-a dat vecinul cu 10 euro mai ieftin un preț pe ce ai muncit de 3 ore” e ceva normal. De fapt, unde nu e normal? Se numește piață competitivă.

Pe mulți dintre ei am avut norocul să îi am alături în proiecte mici sau mari și știu cât au investit în a câștiga un ban cinstit din turism. E un domeniu pentru care au, în primul rând, pasiune.

Chiar incepând cu luna februarie 2020 agenții economici din Republica Moldova care activează în sectorul turismului (agenții de turism, turoperatori, pensiuni agroturistice, hoteluri, societăți de transport de pasageri, ghizi de turism, restaurante etc.) suferă de o diminuare excepțională și șocantă a vânzărilor. Adică totală. Pe de o parte există un val de cereri – de la clienți de anulare a călătoriilor și recuperare a banilor plătiți, de cealaltă parte.

Clienții nu pot fi învinovățiți. E normal ca într-o perioadă ca asta a dezechilibrului și nesiguranței să optezi pentru varianta simplă și sigură, din punctul tău de vedere. Doar că, deși sigură, ea nu e atât de simplă. Banii turiștilor au fost virați către furnizori. Banii turiștilor sunt acolo unde trebuiau să fie.

Agenții au rămas cu 10% din valoarea pachetelor, în cel mai bun caz, iar în Moldova acest caz este rar. Apoi, de aici s-au achitat chirii, salarii, impozite. Asta pentru că, nu-i așa, urmau să vină alte rulaje. Rulaje care nu mai vin. Și nimeni nu știe când vor mai veni, pentru că nimeni nu are cum să spună acum că turiștii care încă nu și-au cumpărat vacanțele vor avea ce să mai cumpere sezonul acesta. Sau de la cine.

Concret, de ce au nevoie agențiile de turism din Moldova, cele peste 500 la număr? De fapt, cine știe acest număr real? Majoritatea acestor agenții sunt afaceri mici, de familie și tot ceea își doresc este să își ajute turiștii să nu își piardă banii și să poată și ele supraviețui.

Adică agențiile de turism au nevoie de un sprijin din partea Guvernului Republicii Moldova pentru a putea utiliza în relația cu turistul ceea ce o parte a nicovalei, turoperatorul sau furnizorul – vorbim și de companii aeriene-, îi forțează deja să accepte în majoritatea cazurilor: vouchere prin care turistul își poate reprograma călătoria în sezonul următor.

Adică agențiile de turism au nevoie de un moratoriu asupra Art.1602, p.9, din Codul Civil al Republicii Moldova pentru Contractele de servicii turistice semnate de parți pana in data de 17 martie 2020, adică o amânare a rambursării până vor avea cu ce să ramburseze, dacă clientul va insista în acest sens, sau care să le dea posibilitatea să reprogrameze, în interesul turistului, pachetele deja contractate până la 17 martie 2020.

Forțarea rambursării riscă să ucidă elementul esențial care poate duce la salvarea banilor turistului: agenția! Facem un raționament simplu: turistul cere înapoi niște bani pe care agenția nu are de unde să îi aducă. Este dată în insolvență sau faliment. Pe numele agenției (că pe ea s-au facturat serviciile de către furnizor), care deja nu mai operează din motivele de mai sus, există niște vouchere ce nu pot fi transmise, legal unui pasager, care rămâne astfel, păgubit. Nu poți sări contabil entitatea agenției. Q.E.D.

S.O.S. Turism Moldova este semnalul unui protest public, început de ANAT Moldova, necesar pentru a atrage atenția asupra necesității intervenției statului în ajutorul unei categorii de intreprinzători: agenții de turism. Agenții de turism sunt cei pe care ne bazăm să poată să multiplice orice efort de marketing pentru promovarea turismului intern. Este un semnal care nu trebuie tratat electoral.

Trebuie tratat corect și profesionist, așa cum ar trebui tratată și nevoia reînființării unei autorități specializată în turism la nivelul Guvernului Republicii Moldova.

Ce înseamnă ”turism” în 12 puncte. Scris pe înțelesul Guvernului.

Ce înseamnă ”turism” în 12 puncte. Scris pe înțelesul Guvernului.

Pentru că o să sară mulți în sus ca arși de ce mama naibii vrem să #SalvațiTurismul din România, scriu pe scurt cam ce nu întelege majoritatea publicului consumator de presă ori de turism, dar mai ales ce nu înțelege mai nimeni din guvernul Orban, de la care nu vrem decât un singur lucru: un plan de măsuri clar structurat de revenire la ”un nou normal” și pentru oamenii de mai jos.

Prieteni și ”aleși” – ce termen frumos pe care francezii îl utilizează ca să le aduc aminte alor lor că poporul i-a pus în funcție -, turismul nu înseamnă doar că ne jucăm cu puța în Antalya vara în nisip, că ne rupem în figuri în cluburile de fițe din Mamaia sau că o ardem pe la Vama Veche de 1 Mai. Turismul nu înseamnă doar vacanțe, hoteluri cu tarife piperate (e dreptul lor să vândă la ce tarif vor iar al turiștilor să aleagă, de-aia e economie de piață). Turismul înseamnă (voi încerca să nu uit pe nimeni):

1. Turism de afaceri – adică ”delegațiile” ori călătoriile în interes de serviciu fără de care multe afaceri nu pot exista. Extrem de multe. Nu e vorba doar de agenți de vânzări ori distribuție, ci de tehnicieni care au de pus în funcțiune instalații ori reparat agregate sau linii de producție, unele din ele cumpărate pe fonduri europene ori contracte de împrumut și care fără acești oameni nu pot fi recepționate legal, deci decontate. Acesta este turismul pe care se bazează majoritatea hotelurilor din țară, dar și multe, multe pensiuni pentru realizarea gradului de ocupare, precum foare multe agenții de turism care deservesc mult foarte mult corporate. Bacău nu e Bucovina și nici Focșaniul nu e Sibiu. Deci, hai să vedem câți bani sunt blocați când turismul nu funcționează?

2. Ghizi de turism. Acești oameni care au investit în ei ani buni de învățare, de citit, de cutreierat cotloane și coclauri, departe de familie cu zilele și săptămânile, indiferent că se simțeau bine sau rău, ca să știe să prezinte țara astfel încât străinul să se bucure că ne lasă bani la noi acasă și să ne mai facă și reclamă în lume prin fotografii, filme și recenzii după ce pleacă. Ghizii de turism sunt cei mai buni și importanți oameni de PR pe care îi are România. Indiscutabil! Din ce trăiesc ei acum?

I-am trecut pe locul al doilea, deși ar trebui să fie undeva pe primul loc, pentru că fac parte din turismul de incoming, sau, mai moldovenește (adică foarte corect românește spus), turismul receptor.

3. Turismul de incoming: Au trecut mai mult de 10 ani de când sunt oameni din turism care se bat ca turismul de incoming să fie considerat export din punct de vedere fiscal. Ar fi o formă de încurajare a celor care aduc bani în țară și contribuie la imaginea pozitivă a României. Ne mândrim cu câte un filmuleț postat de cine știe ce turist care arată ce experiență extraordinară a avut ”la noi”, dar nu ne gândim că omul ală a plătit:

4. Transport – avion, închiriere auto, transfer auto cu șofer – de aici se duc bani la stat inclusiv pentru licențierea șoferilor și autorizarea mașinilor, taxe de drum etc-, taxi, Uber, autocar sau microbuz, dacă a folosit o cursă ocazională cu vehicul închiriat de la microbuz în sus, o bicicletă închiriată ori un bilet RATB sau metrorex în București. Lucrători din aeroportui, control trafic aerian, autogări, gări, CFR și alți furnizori de transport feroviar de pasageri. V-ați prins? Ei încasează și bani care nu erau în România sau care sunt cheltuiți în România nu afară!

5. Hoteluri, pensiuni, apartamente în regim hotelier, camping-uri, plaje. Aici credeți că e simplu, da? Păi, ia gândiți-vă că mai există și…

6. Furnizori de consumabile și de servicii de suport pentru industria HORECA, în care se folosesc detergenți, dezinfectanți, veselă, hârtie igienică, servicii de spălătorie de multe ori externalizate, software specializat, firme de contabilitate, firme de pază, funrizori de mobilier, de textile ori de aparatură și instalații, firme de construcție (că doar nu o să dea recepționerii cu bidineaua când se renovează ceva), cabinete de medicina muncii.

7. Restaurante, baruri, pizzerii, cafenele, crame, cluburi. Cu tot ce înseamnă cele ce nu pot lucra normal acum: bucătări, barmani, spălătorese, ospătari, somelieri, oameni de management sau de PR, personal de pază și curățenie, etc.

8. Furnizori de servicii pentru conferințe, congrese, festivaluri, evenimente, expoziții. Adică MICE, adică un segment care nu este turism, ci parte a strategiei de dezvoltare economică a unei destinații, care aduce turiști cu bani mulți. Deci, reținem: MICE nu e turism! MICE însă aduce beneficii directe și cuantificabile turismului pentru toate categoriile de mai sus și pentru cele de la acest punct, care fac parte din turism: spații și săli pentru organizarea de evenimente, furnizori de tehnică pentru sonorizare și traduceri simultane, interpreți-traducători, entertaineri, speakeri mo și demotivaționali, hostesse, firme de PR și organizatoare de evenimente, firme de producție publicitară, agenții de creație publicitară, manager de social media, presă generalistă, presă de turism

9. Instituții culturale. Pentru că turismul e o industrie în care nu funcționează tehnica formei fără fond. Turismul actual este bazat pe experiențe, nu pe obiective. Muzee, teatre, filarmonici, teatre de balet, opere, cinematografe (da, tot cultură e). E o zonă care este extrem de importantă pentru sănătatea psihică și a cetățenilor din aceeași localitate, iar ”transmisiile online” nu vor putea niciodată înlocui experiența live.

10. Centre comerciale și comercianți. Da, avem turism de shopping. Dacă vreți, vă trimit fotografii cu cârdul de autocare moldovenești la Iași anul trecut pe vremea asta. Erau cu zecile. Deci, nu vorbim doar de magazine de suveniruri și duty-free.

11. Funcționari de stat – lucrători în birouri de promovare turistică, ministere ori pur și simplu la ANAF, ale căror salarii conțin părticele din ceea ce fiecare din cei de mai sus contribuie. Mai mult, unele joburi depind de existența domeniului de activitate, altfel, nu își justifică existența!

12. Creatorii de programe și vânzătorii de visuri. Adică, agențiile de turism. Ultimii în coada listei pentru că ei sunt cei care pun cap la cap produse din toată lista de mai sus și creează interfața cu turistul a întregii piramide. Sunt oamenii care lucrează pentru turist în relația cu furnizorul și pentru furnizori în relația cu turistul. Sunt oamenii care îi ajută să găsească o limbă comună, pentru că e imposibil să fii peste tot. Sunt cei care au fost primii loviți de această criză. Sunt cei care au încasat o singură dată bani pentru munca lor, dar care au muncit deja de două ori și, dacă au noroc, vor munci a treia oară pentru această sumă. Au muncit prima dată pentru a obține o rezervare, au muncit a doua oară pentru a o anula. Dacă au noroc, vor munci a treia oară pentru a o reprograma. Asta, în condițiile în care acum încă nu știu când vor putea spera la venituri noi. Despre ei e mult de spus, și probabil voi scrie separat. Tuturor colegilor agenți, dar și celor de mai sus, SĂNĂTATE!

Pe scurt, domnule Ludovic Orban, domnilor aleși, stimați influenceri, vedete, dragi prieteni, asta e o parte din turism. O mică parte. Colegii noștri din turism nu cer, în realitate, decât UN PLAN și comunicare clară, coerentă, la obiect.

Ce am înțeles din comunicatul de presă de astăzi despre turism al MEEMA

Ce am înțeles din comunicatul de presă de astăzi despre turism al MEEMA

Așa aș fi vrut să înceapă un articol inteligent despre ceea ce ar fi trebuit să fie o veste la fel de inteligentă din partea responsabililor din turism din guvernul Ludovic Orban. Ghinion, nu e așa!

Din păcate, ceea ce am câștigat citind comunicatul de presă al Ministerului Economiei și Mediului de Afaceri despre activitatea de astăzi 27 aprilie 2020 a domnului Emil-Răzvan Pîrjol de la Direcția Generală Turism este fix (_blank), adică nimic. 

În continuare hotelierii, agențiile de turism, transportatorii, ghizii de turism, organizatorii de evenimente, anteprenorii și proprietarii de restaurante, baruri, cafenele, săli de evenimente, furnizorii de servicii tehnice, presa de turism, artiștii care ne distrează la ceremonii, fotografii și videografii de care avem nevoie și la congrese și conferințe, adică și toți cei care sub o formă sau alta erau furnizori primari și secundari pentru ceea ce tradițional și foarte vag e numit ”turism” încă așteaptă să primească o comunicare coerentă și clară ca din partea cuiva care nu transmite ceva doar ca să bifeze un băț în raportul săptămânal cu presa către șeful de PR al partidului.  Doar câteva sute de mii de oameni aflați în serviciul la fel de multor turiști, pasageri și clienți, doamnelor și domnilor politicieni!

Ne scuzați, multstimate domnule secretar de stat, dacă vă transmitem că ceea ce au comunicat responsabilii dumneavoastră de PR astăzi este complet inutil și ne consumă nu timp, că avem, ci bani prin energia electrică necesară lecturării capodoperei de inutilitate comunicativă?

Sperăm să faceți economie la comunicare și să ieșiți în presă doar cu informații despre măsuri concrete. De asta are nevoie turismul românesc acum. Vă mulțumim în prealabil pentru efortul depus și pentru știrile foarte clare din viitorul foarte apropiat!

Comunicat Răzvan Pirjol turism

Ieșeni, trezirea! Clujul nu este un oraș mare!

Ieșeni, trezirea! Clujul nu este un oraș mare!

Astă seară într-o postare pe Facebook a unei companii care dezvoltă un proiect imobiliar major pentru Iași am regăsit sintagma ”Iașiul este noul Cluj”. Da, scot din context. Contextul chiar nu contează.

Nici măcar numele companiei nu e relevant – putea să scrie oricine acel text -, mai ales că postările mele primesc lejer mai multe lecturi decât like-uri au ei prin sociale.

Această comparație aproape eternă cu Clujul (ni se pare nouă așa, dar e destul de tânără), arată cât de provinicial este acest patriotism local al Iașiului, cât de ”capra vecinului” este privită problema concurenței pe piața investițiilor și a dezvoltării Iașiului. Dumnezeule, câtă frustrare în comparația asta cu Clujul!

Crede cineva că își pun clujenii problema în sensul ”trebuie să fim mai tari ca Iașiul”? Credeți că durerea că Iașiul are Pelerinajul Sfintei Parascheva a existat vreodată la Cluj și au plâns vreodată hotelierii și oamenii de turism că vor și ei niște moaște atât de ”cool”? Sau că nu mai pot dormi managerii din IT clujeni de lista primelor lucruri înfăptuite ”cândva” pentru prima dată la Iași? În trecut!

Realitatea tristă e că aceste amănunte sunt interesante doar în ghidurile turistice și în poveștile ghizilor de turism. Atât. Economia trăiește din prezent, iar dezvoltarea din viitor și din exemple de bune practici și din concurența pe o piață care de mult nu se mai mărginește la granițele unei țări sau orgoliile unor regiuni.

Clujul are, oficial, cu aproape 100000 de locuitori mai puțin decât Iașiul. Cu toate astea are un stadion modern, o industrie hard si soft care face o căruță de bani, proiecte culturale cum la Iași încă nu visăm. De ce?

Clujul, spre deosebire de Iași, a scos capul din curtea vecinului. Clujul nu se întrece cu Iașiul, cu Timișoara, nici măcar cu Bucureștiul. Clujul se uită la exemple de bune practici și își spune ”Vreau și eu metrou, pentru că mă ajută, pentru că eu am nevoie de el ca să mă dezvolt!”. Ați auzit vreodată vreun clujean frustrat că Bucureștiul are metrou și că vor să facă din Cluj un nou București? Nu. Clujul se dezvoltă pentru clujeni, conform nevoilor lor. Și da, nevoile cetățenilor diferă de la oraș la oraș!

Atunci, de ce încă mai auzim prostia asta despre Iași? De ce ne uităm cu invidie la Cluj, dar nu ne uităm în primul rând cu cine ne concurăm ca oraș cu adevărat, deși nu ne place să o recunoaștem.

Păi, ne concurăm cu Chișinăul, un monstru în curs de trezire, cu o zonă metropolitană cu aproape un milion de locuitori. Da, Chișinăul acela pe care jumătate din ieșeni l-au vizitat doar din spusele ziariștilor și știrilor de de la TV (de unde și Andrei Năstase a ajuns să fie cetățean de onoare la Iași).

La 140 de kilometri de Iași există o capitală de țară, care atrage privirile lumii mai mult decât o va face Clujul prea curând. Există o capitală de țară cu universități, oameni bine pregătiți, o foame de salarii care să te convingă să stai acasă, un sistem birocratic mai eficient decât cel românesc, dar mai ales ambasade și instituții internaționale, inclusiv donatori, care vor turna bani ca orașul Chișinău și Republica Moldova în sine să atragă investiții. Și asta deja se întâmplă, mai ales în outsourcing sau turism.

Acești donatori au tot interesul ca Moldova să fie sinonimă cu Chișinăul, nu cu Iașiul. Ori, în turism anul viitor se va înființa un nou organism care va avea 12 milioane de dolari de cheltuit în următorii ani pentru dezvoltarea turismului în Republica Moldova. 12 milioane de dolari. Cât investește guvernul României în turismul din Regiunea Nord-Est? Adică din… Moldova?

La 5 ore cu mașina de Iași, port la Marea Neagră, e Odesa. Un oraș superb, cosmopolit, turistic, curat, cu peste un milion de locuitori în limitele sale. Zona metropolitană cât are? Bună întrebare…

Veți spune că Ucraina nu e un competitor pentru România. Greșit! În anul 2018, țara cu cea mai mare creștere a turismului de afaceri în Europa de Est este… Ucraina, cu un coeficient de aproape 20% față de anul precedent. România e pe plus, dar cu jumătate din acest procent. Ori, această creștere se vede la Odesa.

Fix în mijlocul orașului, în zona turistică, la prânz dai nas în nas cu IT-iștii de la Ubisoft. Dacă ai jucat măcar un joc pe PC în viața ta, știi cine sunt. Știi că la Iași nu sunt. Sunt însă la București și la Craiova. Deci, nu la Cluj.

Și ar mai fi Polonia, Georgia, Bulgaria, Serbia, Azerbaijan cu multe, multe alte orașe din țările astea cu care Iașiul într-adevăr concurează. Și ce fac toți ceilalți? Se uită cumva la Cluj cu jind? Nu.

Azerbaijan. Da, Azerbaijan. Nu petrolul le-a adus câștigarea unui congres de cosmonautica de 6000 de delegați, ci faptul că au Convention Bureau unde au angajat un austriac drept manager și niște oameni care știu să facă treaba asta. Doamne, până și dictatorii își dau seama că meritocrația și numirile politice nu se pupă! Nu, la Iași nu avem Convention Bureau. Aici încă mai confundăm industria evenimentelor cu turismul.

Toate aceste orașe se uită la cei pe care vor să îi ajungă din urmă nu cu cinci sau zece ani, ci cu un sfert de secol. Înveți mobilitate urbană din Bruxelles sau Frankfurt și o implementezi cu adevărat inteligent, nu ca ”sistemul de trafic” din Iași. Planifici punerea în valoare a elementelor istorice și dezvoltarea vieții culturale dintr-o arhitectură mixtă ca la Berlin, înveți să dezvolți un oraș universitar, dar și industrial ca în Oxford.

Poate nu sunt cele mai bune exemple, dar ideea e aceasta. Te uiți mai sus decât un nivel mediocru.

Pentru că da, comparând cu marii jucători urbani ai Europei, Clujul este un jucător mediocru. Stați liniștiți, și Bucureștiul tot la fel. Încă suntem o țară cu ”handicap”, cum se spune la cursele de cai.

Depinde doar care e calul pe care vrei să îl ajungi din urmă și pentru care te antrenezi. Ultimul din coadă sau cel din frunte. Poate nu îl prinzi, dar sigur ajungi mai sus decât dacă ai obiective mici. Așa că, vorba moldovenilor, ”să lăsăm jălea” și să nu ne mai uităm așa de des la Cluj ca bărbații frustrați la puța altuia la pisoar.

Moldova e mai mult decât vin și bomboane Bucuria

Moldova e mai mult decât vin și bomboane Bucuria

Dar dacă e nevoie, le oferim și pe acestea.

Republica Moldova, Basarabia, ”Peste Prut”. Oricum i-ar spune clienții agențiilor de turism și turoperatorilor din România, chiar dacă vorbim aceeași limbă, tot e greu să lucrezi cu o destinație pe care majoritatea agenților de turism din România nu au vizitat-o.

Dumneavoastră, stimați colegi agenți de turism din România care citiți acest text, ați vizitat Basarabia? (”Ce să fac eu acolo?”) Răspunsul aici: meetinmoldova.com

Noi cei de la Safe Travel Agency suntem o echipă mixtă de ”expați” din România mutați la Chișinău și ”moldoveni din talpă” de peste Prut. 🙂

De patru ani învățăm să îmbinăm rigoarea occidentală cu răbdarea, multa răbdare care îți trebuie ca să poți face turism de calitate în spațiul ex-sovietic. Da, nu doar Basarabia. Ne descurcăm la fel de bine și în Ucraina, Georgia sau Azerbaidjan.

Suntem membri MPIGBTA și ANTRIMși am fondat Europe NOW. Asta pentru că ne place să învățăm de la cei mai buni și să lucrăm în echipă cu ei.

Știm care sunt clișeele care îi fac pe colegii noștri ”din țară” să evite recomandarea Republicii Moldova ca destinație pentru evenimente corporate, incentive și team building.

Aceleași clișee despre Basarabia (cine dorește poate primi lista celor 14 identificate de noi) păstrează excursiile leisure în Moldova în limita ”safe” a cramelor de la Cricova, Mileștii Mici, plus încă două mănăstiri și orașul Chișinău. Cei care deja includ Tiraspolul în trasee merită o medalie. Acestea sunt locuri pe care oricum le vizitezi când vii aici. Clienții tăi nu merită mai mult?

Apropo, la Tiraspol se poate acum achita cu cardul românesc. Câți alți parteneri din Moldova v-au transmis asta?

Tururi în Transnistria.
Tiraspolul nu mai e de mult timp URSS.

Da, noi stricăm imaginea ”Back in the USSR” care nu mai are nicio legătură cu actualitatea din stânga Nistrului, așa cum nu te aștepți să ai locuri în Moldova așa cum e Castel Mimi din fotografia de mai jos.

Da, imaginea de jos e din Basarabia și mai are locul și o sală de evenimente cu 500 locuri, cu pereții din sticlă. Și e și cramă. Și are și o istorie frumoasă. Cum sună asta pentru clientul acela al tău care te bate la cap în fiecare an că vrea ceva ”WOW”?

Castel Mimi, un obiectiv mai românesc în Basarabia, nu se poate.

Nu vă batem la cap mai mult. E vineri. Dacă ați citit deja până aici, merităm și noi o medalie.

Acum știți că la Chișinău există o agenție de ”români din România” – da, asta oricum ai da-o sună straniu – cu care veți vorbi întotdeauna pe limba voastră, nu doar când vine vorba de cuvinte, despre orice proiect MICE în Moldova. Da, știm ce înseamnă să ai nevoie de facturi și justificative pentru orice decont. Da, nici nu lucrăm altfel decât legal.

Avem un mare dezavantaj noi la Safe Travel Agency însă. Pentru că într-adevăr credem în #rezist, nu oferim ”paraîndărăt” colegilor agenți.

Nici ieftini nu suntem, dar nici comisioane pentru alții nu încasăm.

Ne place să lucrăm legal, iar Moldova nu e ”Pampas”. Are legi, fisc, impozite. Da, știm, tocmai am mai distrus un clișeu fals. Cu plăcere. 🙂

Pentru întrebări, solicitări și proiecte MICE sau leisure în Moldova interesante, vă rugăm să ne provocați pe hello@safetravel.agency sau, dacă preferați să lucrați .ro până la capăt, cea mai bună opțiune e Travis Tourism.

Moldovenii sunt români. Acelaşi neam, aceleaşi obiceiuri.

Moldovenii sunt români. Acelaşi neam, aceleaşi obiceiuri.

Ziua de astăzi nu ştiu ce îmi demonstrează mai tare: faptul că sunt “zen” şi nimic nu îmi poate strica dispoziţia de a dedica timpul liber lucrurilor importante (a.k.a. plimbările cu căţeii) sau că mi-am dovedit încă o dată că Moldova e fix o Românie mai mică, unde poţi vedea mai clar şi mai dur caracteristicile noastre de neam.

Pe scurt, românii din România, şi cetăţenii Republicii Moldova se caracterizează prin:

  • ospitalieri (naturaleţe, cei de la est de Prut, comercială, cei de la vest de Prut)
  • kombinator (“facem noi să fie bine, ca să nu fie rău” / “Ia-n-ascultă, am eu o idee”)
  • strângători (orice are sub 200kg şi poate fi mutat de pe loc, o să dispară repede din orice loc vizibil. Ce-i drept, sansele sunt mai mari in Basarabia decat in Iasi.)

Caroce, mi s-a furat al treilea scuter în trei ani de când sunt în Moldova. Şi nu că n-ar fi fost al doilea furat de pe o şosea circulată (Calea Ieşilor) sau că se găsea fix la 50m de intrarea într-o secţie de poliţie.

Toată tărăşenia e că am rămas cu motorul în pană miercuri noapte şi aveam altele pe cap, astfel încât nu am putut să merg să îl recuperez. Şi da, eram conştient că e foarte posibil astăzi să nu îl mai pot găsi. Asta pentru că în Moldova de fiecare dată când parcam un scuter undeva, plecam cu gândul că e posibil să nu îl mai găsesc. Pentru că… suntem români.

Pentru că aici, în Moldova, toată lumea te atenţionează că se fură. Şi atunci mă întreb de ce naiba vin unii deştepţi şi dau vina pe romi că se fură în România? Aici nu prea sunt romi. Nici măcar ăia de la Soroca nu se pun la socoteală că sunt rămaşi de sămânţă să avem ce le arăta turiştilor. (A propos, “La Castelele” din Ciurea sau Grajduri bat dealul din Soroca la fund aşa cum bate National Geographic orice blogger de turism.)

Revenind, dacă aici se fură ca-n codru, dar nu sunt romi, atunci cine fură? Da, tot ai noştri fraţi. Suntem un neam şi asta ne ocupă tot timpul.

Avem de ambele părţi ale Prutului aceleaşi obiceiuri, aceeaşi educaţie genetică a descurcăreţului. Suntem produsul unor regimuri bolnave (fanariot, rus, otoman,comunist, de tranziţie), iar sechelele astea sunt la fel peste tot, de la relaţiile de afaceri, până la dilema femeii care vrea să fie iubită şi preţuită, dar de un sponsor.

Suntem acelaşi neam pentru că ne iubim ţara doar când plecăm din ea, muncim de rupem peste hotare, nu vrem să ne întoarcem acasă, dar vrem să facem ordine pentru cei rămaşi, îi urâm pe ai noştri (cei din Moldova pe cei din România şi invers) pentru că sunt oglinda propriei noastre familii.

Aşa că fraţi români, da, Moldova e superbă, ospitalieră, dar se şi fură, că-s de-ai noştri.

Moldovenilor le spun atât: de fiecare dată când îmi va spune cineva de aici că îi urăşte pe “români”, zâmbetul meu nu va fi unul prefăcut, ci de milă.

Acum e timpul pentru o plimbare în cel mai frumos şi sigur oraş de pe planetă. Pentru că aici nu trebuie să te temi să te plimbi pe străzi. Aici trebuie doar să te temi să nu laşi chestii mici la vedere.

P.S. Celui care a furat-o pe Bella îi transmit că avea carburator nou, simeringuri la fel, dar actele sunt la mine şi era singura roşie de modelul ăsta din Chişinău. Habar nu am dacă am rămas în pana prostului sau ceva intern. Nu mergea indicatorul de combustibil.

 

Social Media Managerii sunt sortiți să piară în iad

Social Media Managerii sunt sortiți să piară în iad

Acest articol nu are nicio legătură cu Referendumul la care #stauacasă. Acest articol are pur și simplu legătură cu bunul-simț, pe care Biserica, de data aceasta nu cea Ortodoxă Română ci una afiliată minunatei și pravoslavnicei Mitropolii a Chișinăului și Întregii Moldove, se laudă că ni-l predă și ni-l oferă ca exemplu.

Pentru că am scrisc cândva de un mozaic de la Iași care mi se pare că nu-și are locul pe pereții pe care a ”aterizat”, astăzi vă delectez cu o imagine postapocaliptică de la Chișinău, de pe pereții Catedralei (așa scrie pe frontispiciu) ”Sfinții Împărațit Constantin și Elena”, de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, gard în gard cu clădirea SIS.
De la început, cred că acest locaș de cult e destinat să devină un clasic al tururilor ghidate în anii care vin, dar mai ales peste vreo patru sute de ani, când omuleții gri cu ochi negri și chelie care vom deveni vor dori să vadă cum lucram noi mici și cocoșati la laptop în anii 2000, fiind la fel de înapoiați ca dracul care nu descoperise încă ”Tabletele Legii”, deci mai avea nevoie de tastatură.

Biserica Sfintii Constantin si Elena  Chisinau
Până una alta, dacă Biserica ne spune că trebuie să aducem copiii la ea, ia gândiți-vă dragi prieteni și hateri deopotrivă, cum e să îți duci copilul într-o biserică ce ar putea lesne să aiba un rating R cu cerculeț pus la intrare.

Bărbați care se muscă de gât (nimic sexy in asta, de data această), femei care își smulg carnea de pe ele, cranii care mai de care mai fanteziste, de până și cea mai tupeistă rockotecă ar fi invidioasă.

Da, mergeți cu copii la biserică și învățați-i în același timp să fie optimiști, să aibă încredere în ei și să nu se teamă de bau-bau. Spuneți-le că Dumnezeu e bun și milostiv, dar arătați-le că doar cu o parte din ei, că restul, mamă-mamă, uite ce pățesc. TInere, intră cu curaj în viață, dacă mai ai de unde!

Încă nu am informații despre cine este pictorul minunăției, însă documentarea de-abia începe. Stați pe-aproape, iar cei din România, #statiacasa!