Eugen Odainii

Specialiști în turism ”peste Prut” (1): Eugen ODAINII

Încep astăzi o serie de interviuri cu specialiști în turism cu experiență demonstrată care cunosc foarte bine România ca piață-țintă, cât și Republica Moldova ca țară gazdă. Ori invers. Primul intervievat este Eugen ODAINII, un nume foarte cunoscut atât ca enolog, cât și ca manager în activități de turism de cel mai înalt nivel. Vă va convinge contextul în care apare numele său la o simplă căutare pe Google. Textul e lung. Luați un pahar de vin și savurați textul în tihnă.

”Noul normal” este un termen care începe să bântuie buzele și mințile oamenilor din turism în întreaga lume, iar conceptul ”bulelor” regionale și a turismului pare să fie cel care oferă cea mai mare marjă de siguranță strategilor în turism.

Pentru turismul piața românească devine astfel prioritară pentru operatorii din Republica Moldova. Proximitatea geografică, identitatea de limbă și istorie, atașamentul sufletesc, puterea de cumpărare mai mare, dar și facilitățile de tranzit a frontierei sunt argumente clare pentru planificarea pe termen mediu și scurt. Iată punctele care m-au făcut să îi adresez următoarele întrebări lui Eugen ODAINII.

1. V-ați început activitatea in România într-o perioadă când probabil nimeni nu își închipuia o situație ca a Covid-19. Cum ați perceput reacția românilor față de schimbările produse în viața lor într-un timp atât de scurt?

Cum se întâmplă de cele mai multe ori, suntem luaţi prin surprindere. Chiar dacă de mai mulţi ani am fost preîntâmpinați despre probabilitatea unei pandemii. Nimeni nu era pregătit. Nici la nivel de macroeconomic , microeconomic sau social. Astfel a fost clar că în urma apariţiei primelor semne de pandemie, a început panica. Şi nu mă refer la acea panică unde toţi aleargă în diferite direcţii şi strigă. A fost un atac de panică în care oamenii au înţepenit, nu puteau spune nimic şi nu se puteau mişca. Nimeni din noi nu avea pregătită varianta B. Astfel toată lumea în primele săptămâni s-a blocat în case sau birouri în căutarea răspunsului la întrebarea: ce facem mai departe?

Se lăsase o linişte totală. Nu mai primea nimeni apeluri şi emailuri urgente. Toate deadline-urile au fost anulate. Era o linişte înainte de război. În special în industria HoReCa şi turism. După aproape o săptămână au început companiile să apară cu primele strategii de supraviețuire. Nu era sens să se discute despre elaborarea unor strategii de dezvoltare, fiindcă era clar că impactul pandemiei va fi unul grav şi pe termen lung. Totul era doar despre metode de a rezista crizei. Nimeni nu poate să prezică ce va fi mai departe. Clar ca nu o să avem cum să recuperăm pierderile înregistrate în această perioadă. Modele de business bazate strict pe un cash flow din activităţile de exploatare curentă, vor trebui reinventate. Mulţi pur şi simplu nu vor avea resurse să repornească afacerile. Acum am înţeles că lucrurile se pot schimba destul de repede. Părerea mea că acesta e începutul unei noi ere în dezvoltarea omenirii. Nimic nu va mai fi la fel.

Ca sa fac o concluzie despre felul în care au reacţionat românii la schimbările aduse de pandemie o sa vin cu un exemplu. Imaginaţi-vă o pană de curent neplanificată, şi toţi oamenii din casă stau şi aşteaptă în linişte să revină curentul. Totul în casă funcţionează absolut pe bază de curent: centrala, plită electrică, pompa de apă ş.a. Oamenii aprind o lumânare şi aşteaptă. Trebuie să reziste. Se caută soluţii. Rezistă dacă au alternative şi rezerve de apă şi mâncare. Se anunţă că revine curentul, doar că va fi furnizat de acum încolo doar pentru câteva ore pe zi. Tot ce funcţiona pe bază de curent electric trebuie schimbat sau optimizat: centrala, plita, pompa ş.a. Important este să ştim perfect ce trebuie să modificăm în primul rând. Dacă nu schimbăm nimic, traiul în casă va deveni imposibil 🙂 .

Eugen Odainii
Eugen ODAINII, Vinoteca HUGO, Alba-Iulia

2. În România sunteți cunoscut pentru un proiect de mare succes în Vrancea, dar acum vă găsim în Transilvania. Puteți să ne dezvăluiți câte ceva din planurile de viitor?

În ultimii 4 ani am fost implicat în lansarea unui proiect foarte mare, ambiţios şi complicat: deschiderea primului complex turistic viti-vinicol din RomâniaDomeniile Panciu Winery & Resort. Rolul meu în acest proiect era de a organiza lansarea complexului turistic şi de a implementa conceptul de turism viti-vinicol. Experienţa obţinută la acest capitol în SUA şi Republica Moldova, m-a ajutat să trec peste multe obstacole şi provocări apărute pe parcurs. Astfel am reuşit să ieşim din tiparul „cârciumilor” din industria HoReCa, şi să luăm direcţia corectă în care orice proces de business are ca scop promovarea şi dezvoltarea culturii vinului nu doar obţinerea unui profit din încasări. A fost greu, dar împreună cu echipa Domeniile Panciu şi managerul general Daniel Guzu am reuşit. Pe vârf de deal, în mijlocul viei, la 18 km de la un drum european, doar cu investiţii proprii complexul a devenit realiate.

În primăvara lui 2019 complexul şi-a deschis porțile pentru primii vizitatori. Realitatea a depăşit aşteptările noastre faţă de fluxul de turişti. Datorită interesului ridicat faţă de enoturism, a serviciilor de calitate oferite de echipa complexului, doar în câteva săptămâni gradul de ocupare era peste 80%. Chiar dacă eram la început, am reuşit să menţinem serviciile oferite la un nivel de calitate ridicat, dovada fiind ratingul 9,6 pe booking.com (din peste 130 evaluări). Anul 2020 urma să fie unul de succes pentru complex. Aveam aproape SOLD OUT pentru perioada de vară si toamnă. Echipa deja era consolidată, organizată şi pregătită pentru a întâmpina oaspeţii. Lucrurile păreau a fi clare, şi toată lumea ştia exact ce trebuie să facă. Încasările planificate pentru acest an depăşeau 1 milion de euro. Până la criza COVID- 19, aveam deja practic SOLD OUT pentru perioada de vara si toamna. Dar la finalul lui martie 2020, deja erau anulate peste 70% din rezervări, tot personalul în şomaj tehnic, şi în acest moment nu se ştie încă data reînceperii activităţii.

În perioada de şomaj tehnic, cauzată de sistarea completă a activităţii complexului turistic, am încercat să analizez oportunităţile şi paşii care urma să îi fac, pentru a putea continua drumul meu în dezvoltarea enoturismului, în condiţiile crizei actuale. Am înţeles că e momentul potrivit să încep un nou proiect, diferit din punct de vedere al gamei de servicii oferite (fără nunţi, botezuri sau conferinţe), în care să mă pot dedica exclusiv degustărilor şi evenimentelor dedicate promovării vinurilor româneşti. Astfel am luat decizia de a mă alătura unui nou proiect viti-vinicol în zona Transilvaniei, în oraşul Alba Iulia – Vinoteca HUGO .

Locaţia este situată în zidurile cetăţii Alba Iulia, şi are o colecţie impresionantă de vinuri din Rezerva de Stat şi alte vinuri cu potenţial de învechire, colecţionate din întreaga lume. Locul a fost renovat recent şi are 2 săli de degustare, şi un spaţiu de stocare a vinurilor în condiţii tehnologice ideale, cu o capacitate de peste 25 000 sticle. Acum lucrăm la amenajarea unui Wine Bar cu terasă şi a unui Wineshop, în care se vor regăsi exclusiv vinuri din soiuri autohtone şi delicatese tradiţionale produse la noi în ţară. Împreună cu Levente Hugo Bara, proprietarul vinotecii şi pasionat de vinuri (WSET 3), vrem să transformăm acest loc într-un centru de promovare a culturii vinului în zona Transilvaniei. Un loc care va deveni punct de atracţie pentru iubitorii de vinuri din ţară şi din întreaga lume, în care se vor organiza evenimente cu impact, dedicate dezvoltării culturii vinului în România. Pentru anul viitor planificăm organizarea unui Festival al Vinului chiar în cetatea Alba Iulia, care datorită fluxului mare de turişti locali şi străini ce vizitează această capodoperă arhitecturală, va avea o vizibilitate mare şi impact direct asupra consumatorului final. Vrem ca acest loc sa devină în timp un nucleu de promovare a vinului românesc, sau cum îl numim noi #wineHUBofROMANIA.

3. Cum au fost afectate planurile de dezvoltare a ofertei turistice pentru anul 2020 și care din ele rămân totuși valabile pentru anii 2020-2021 și în contextul actual?

Faptul că nu se poate merge mai departe cu ofertele actuale a fost înţeles de către toţi. Ofertele vor fi regândite astfel ca să atragă cât mai mulţi oaspeţi, din puţinii care vor avea curaj să meargă în călătorii în perioada ce urmează. Operatorii din turism vor încerca să vândă în special pachete turistice mai complexe, pentru a face clienţii să cumpere servicii cu o perioadă a sejurului mai lungă şi o gamă de activităţi mai variată. Pentru a le putea vinde, aceste oferte vor fi la preţuri cu marje minime. Fiecare va dori să fie cât mai competitiv. Cred că în această perioadă, turiștii din România, în special cei de pe litoral, vor avea pentru prima dată acces la oferte cu un preţ corect. O sa avem o perioadă în care vânzătorii de servicii din turism vor fi în sfârşit deschişi pentru negocieri.

4. Ați trecut din Moldova în… Moldova, apoi în Transilvania. Acum că ați câștigat mai multă experiență între turiștii și românii de pe malul de vest al Prutului, ce ați aduce nou într-un complex turistic din Republica Moldova ce dorește să atragă mai mulți turiști din România?

De fapt, lucrurile stau absolut invers. Turismul vinicol din Republica Moldova e un exemplu pentru cel din România. Oferta turistică de peste Prut în acest moment este ideală pentru turiştii din România din toate punctele de vedere. Ai cel puţin 5 locuri în care poţi merge şi obţine servicii de calitate începând de la cazare, restaurant, degustări şi servicii agrement, la preţuri foarte bune. Ospitalitatea şi talentul culinar al basarabenilor vine ca o completare perfectă la asta. Aici adăugăm strategiile şi proiectele de promovare a turismului vitivinicol si a brandului de ţară. S-a lucrat foarte bine şi eficient. Din feedback-urile turiştilor români, practic toţi îşi doresc să meargă în vizită în Republica Moldova pentru un circuit vitivinicol. Singurul neajuns este infrastructura drumurilor, care practic sunt RUŞINOASE. O altă problemă este politica de taxe a aeroportului din Chişinău, care face biletele extrem de scumpe. Te costă biletul de avion sau reparaţia maşinii mai mult decât sejurul. E o glumă care reflectă 100% realitatea.

Oenoturismul în România este la început.

Eugen ODAINII

Oenoturismul în România este la început. Mai avem multe lucruri de făcut la acest capitol. Pot spune chiar că încă nu avem aşa ceva. Posibilitatea de a vizita câteva crame împrăştiate în toată ţara, nu însemnă că faci acest turism. E nevoie de mult mai multe. În primul rând este vorba despre cramele ce oferă aceste servicii. Ca să poţi spune că faci turism viti-vinicol trebuie să ai angajat cel puţin un ghid turistic cu pregătire enologică , care se ocupă exclusiv de primirea oaspeţilor, un program de vizite flexibil, nu doar cu rezervare cu 5 zile sau doar pentru grupuri mari, trebuie să ai un spaţiu special destinat degustărilor, bine amenajat.

Trebuie să oferi experienţe alternative gen wine & food pairing, chef table etc., ceea ce presupune existenţa unui restaurant sau bistro, cu bucătari angajaţi full time, ospatari, somelieri. Ideal este când turistul are acces la servicii de cazare sau SPA. Repet: toate serviciile disponibile permanent!

La noi ce se întâmplă acum? Chiar daca ai norocul sa fii primit de o crama pentru o vizită, vei fi întâmpinat şi ghidat de cineva care e întrerupt de la locul său de bază de muncă (în cel mai bun caz enologul), şi face acest lucru pro bono sau impus de şefu‘. Degustarea se va face pe repede înainte deoarece omul mai are încă câteva zeci de lucruri de rezolvat în cramă până la sfârşitul zilei. Nu mai vorbim despre servicii gastronomice sau cazare. Daca e week-end nici nu se discută! Aproape nimeni nu te va primi. Asta nu e turism. Exemplul ideal sunt cramele din California. Nu există o fabrică care să nu aibă un Tasting Room (sala de degustare) cu un om bine pregătit care este gata să primească turiştii în orice zi a săptămânii, şi să ofere servicii la cele mai ridicate standarde. Dacă ne pare că ne uităm prea departe, atunci să analizăm ce se întâmplă la vecinii din Republica Moldova. Zeci de crame care lucrează în acelaşi regim şi oferă aceleaşi servicii, ca cele din SUA. Când o sa avem aceste lucruri elementare, atunci putem deschide şi alte paranteze.

5. Măsurile pe care le descrieți mai sus ar fi fost aceleași și înaintea pandemiei?

DA

Practic dacă începi cu Basarabia, e greu să mai impresionezi în România.

Eugen ODAINII

6. Dacă ar fi să creați un program turistic ”moldovenesc”, transfrontalier, care ar fi ordinea în care ați sfătui turiștii să viziteze regiunea istorică? Din România în Moldova sau invers? Unde credeți că ar fi introducerea cea mai bună, acel zâmbet de la sosire pe care îl dorim toți, prima impresie cât mai plăcută, și unde credeți că cel mai bine ar fi să fie ultimul pas al călătoriei, impresia de final cu care rămâi și pe care să o porți acasă?

Eu aș începe un sejur din România, chiar zona Vrancea, deoarece aici putem cunoaşte imaginea istorică a producţiei de vin. Avem tradiţii de producţie a vinurilor din soiuri vechi româneşti ca Băbeasca Neagră, Feteasca Neagră şi Feteasca Albă . După urmează zona Iaşi- Cotnari, pentru a cunoaşte Grasa şi Busuioaca. În Moldova neajunsul este că tradiţia producţiei de vin din soiuri autohtone a fost puternic afectată de politicile sovietice. După urmează sejurul în Republica Moldova.

Un alt aspect ţine de ceea ce am scris mai sus. În Republica Moldova acest tip de turism e mult mai bine pus la punct. Practic dacă începi cu Basarabia, e greu să mai impresionezi în România.

24 aprilie 2020, Radio Sputnik Moldova

24 aprilie 2020, Radio Sputnik Moldova

Cu plăcere am fost din nou prezent la Radio Sputnik Moldova. Punctul cel mai important pe care l-am accentuat este acesta:

”Perspectiva țării noastre (Republica Moldova, n.a.) în domeniul turismului este foarte bună, dar trebuie să rezistăm o perioadă și să fim pregătiți pentru o scădere a traficului de turiști. Un flux mai mare se va înregistra peste un an sau doi, când turismul își va reveni la nivel global”

Citiți mai mult sau ascultați Podcastul aici: https://sputnik.md/radio_podcasturi/20200424/30003928/Sectorul-turismului-afectat-dur-de-pandemie-Ce-se-va-intampla-in-urmatorii-ani.html

 

Arta subtilă a turismului de afaceri după COVID-19

Arta subtilă a turismului de afaceri după COVID-19

Și vom începe în sfârșit să ne relaxăm. Pandemia, sau ”panisteria”, după cum o numește un coleg, nu va mai fi la modă la știri. Bătăile de cartier cu poliția vor aduce mai multe click-uri decât numărul de morți de coronavirus, la fel și problemele în amor ale lui Adrian Ursu. Cine e Adrian Ursu? Nici eu nu prea înțeleg, dar îl văd pe câteva garduri și m-am gândit că mai fură niște click-uri.

Nu mă credeți că va trece? Întrebați-vă de câte ori deschideați zilnic site-urile de știri la jumătatea lui martie și dacă mai țineți minte numărul de cazuri care erau ieri dimineață în România.

Turism vom avea din nou, la fel. Nu va fi cel dinainte, firesc. Astăzi mi s-a părut minunat să văd un avion al Air Moldova zburând peste Chișinău. Am avut o reacție din aia a copilului care pe vremuri auzea MiG-urile de la Deveselu sau Pumele zburând peste cartierul Hipodrom la Sibiu. ”Înainte”, nici nu le mai observam.

Turismul de afaceri este cel care va fi primul care va începe să miște odată ce vom putea călători.

Deci, cum vom călători în interes de serviciu după ”relaxare”? Scriu despre acel turism care se face ”dacă-i musai, cu plăcere”. Turismul de afaceri este cu siguranță cel care va fi primul care va începe să miște odată ce vom putea călători.

Sunt firme care au nevoie de contactul direct, sunt tehnicieni care au de montat și reparat instalații, sunt culegători care trebuie să ajungă la recoltelele de sparanghel sau căpșuni ori întâlniri de afaceri care nu se pot face la infinit prin ”Zoom” sau ”Skype”.  Așa că hai să vedem care cred eu că vor fi tendințele în business travel post-Covid.

Visul travel expense managerului se îndeplinește prin ”inforcement” de la mama natură, iar cea a omului de HR devine mai complicată decât înainte, pentru că … ”Duty of care”.

  1. Gândește-te de două ori dacă nu poți rezolva printr-o videoconferință. Acesta era oricum o nouă regulă ce se încerca a fi impusă din ce în ce mai mult în mediul corporatist.  Adică va trebui să învățăm cu adevărat să fim călători de la birou. Companiile de turism prevăzătoare, precum este rețeaua globală ATG, la care este afiliată deja Travis Tourism, le oferă deja de ceva timp clienților corporate opțiunea ” Programează videoconferință” din portalurile pentru călătorii. Este un fel de kind reminder înainte de rezervare.  Colegii din agențiile românești pot încerca o abordare asemănătoare, mai ales că se pot înscrie și ca afiliați la aceste sisteme, deci pot câștiga niște bănuți.
  2. Alți bani, altă distracție, în zbor. Dacă ”relaxarea” ar fi fost una bruscă, am fi văzut oferte extrem de avantajoase pentru biletele de avion, așa cum s-a întâmplat în China. Însă toate elementele actuale ne arată că vom avea parte de o deschidere treptată a pieței de călătorii. Locurile în avion vor obliga păstrarea ”distanței sociale”, iar asta va însemna număr mai mic de pasageri în aeronave, deci, logic, potențiale creșteri ale tarifelor pentru biletele de avion. Poate nu va fi așa, însă orice yield manager înțelege ce vreau să spun.
  3. Transferurile private și închirierea de mașini vor fi prioritare. Oferind securitatea contactului minim cu alți pasageri (Happy HR!) și un cost echilibrat comparat cu biletele de avion (Happy CFO!), aceasta va fi direcția înspre care se vor îndrepta mulți călători obișnuiți până acum cu zborurile Blue Air de tipul Iași-București. Soluții precum romaniatransfers.euși www.romaniarentacar.eu se pot dovedi utile atât pentru account managerii din agenții care se ocupă de mobilitatea pasagerilor lor corporate, cât și pentru angajații firmelor care au ales să nu își externalizeze managementul călătoriilor.
  4. Termenele de plată și valoarea taxelor de serviciu. Aici intervine durerea multor furnizori de servicii de turism și e una veche. Dacă până la criză existau companii de turism de afaceri în România care ar fi acceptat termene de plată aberante impuse de clienții corporate (cum ar fi 60 de zile de la data călătoriei!!!), numai ca să prindă contractele, COVID-19 va schimba regulile jocului. Agențiile de turism care au fost prea darnice în termene de plată și taxe de serviciu reduse  se văd acum în situația în care nu mai sunt creditate de către furnizori datorită instabilității pieței. Multe promisiuni valabile acum 3 luni între agenții și clienții lor sunt puse sub semnul întrebării datorită blocajelor financiare.  Onorarea noilor comenzi în condiții de contractare foarte avantajoase pentru clientul corporate va deveni o provocare, iar costurile operaționale, vor fi mai mari. Rămâne de văzut dacă vor rezita agențiile tentației de a accepta să presteze servicii în condiții foarte dezavantajoase doar pentru a relua cash-flow-ul sau vor ști să se așeze la masa negocierilor cu clienții de pe poziți de parteneriat și în situație ”win-win„ adaptată pieței românești, una în care multe instrumente de plată nu sunt încă adoptate datorită unor restricții fiscale.

Turismul de afaceri în România devine astfel un motor care va porni industria turistică, dar la care trebuie dat un ciocan, ca pe vremuri. Norocul face că oricum se afla ”în epoca de piatră”  ca metode de lucru și contractare față de vestul Europei – le mulțumim tuturor ”specialiștilor” care nu s-au prins timp de 30 de ani cât valorează – , deci se repară din mers.

Ieșeni, trezirea! Clujul nu este un oraș mare!

Ieșeni, trezirea! Clujul nu este un oraș mare!

Astă seară într-o postare pe Facebook a unei companii care dezvoltă un proiect imobiliar major pentru Iași am regăsit sintagma ”Iașiul este noul Cluj”. Da, scot din context. Contextul chiar nu contează.

Nici măcar numele companiei nu e relevant – putea să scrie oricine acel text -, mai ales că postările mele primesc lejer mai multe lecturi decât like-uri au ei prin sociale.

Această comparație aproape eternă cu Clujul (ni se pare nouă așa, dar e destul de tânără), arată cât de provinicial este acest patriotism local al Iașiului, cât de ”capra vecinului” este privită problema concurenței pe piața investițiilor și a dezvoltării Iașiului. Dumnezeule, câtă frustrare în comparația asta cu Clujul!

Crede cineva că își pun clujenii problema în sensul ”trebuie să fim mai tari ca Iașiul”? Credeți că durerea că Iașiul are Pelerinajul Sfintei Parascheva a existat vreodată la Cluj și au plâns vreodată hotelierii și oamenii de turism că vor și ei niște moaște atât de ”cool”? Sau că nu mai pot dormi managerii din IT clujeni de lista primelor lucruri înfăptuite ”cândva” pentru prima dată la Iași? În trecut!

Realitatea tristă e că aceste amănunte sunt interesante doar în ghidurile turistice și în poveștile ghizilor de turism. Atât. Economia trăiește din prezent, iar dezvoltarea din viitor și din exemple de bune practici și din concurența pe o piață care de mult nu se mai mărginește la granițele unei țări sau orgoliile unor regiuni.

Clujul are, oficial, cu aproape 100000 de locuitori mai puțin decât Iașiul. Cu toate astea are un stadion modern, o industrie hard si soft care face o căruță de bani, proiecte culturale cum la Iași încă nu visăm. De ce?

Clujul, spre deosebire de Iași, a scos capul din curtea vecinului. Clujul nu se întrece cu Iașiul, cu Timișoara, nici măcar cu Bucureștiul. Clujul se uită la exemple de bune practici și își spune ”Vreau și eu metrou, pentru că mă ajută, pentru că eu am nevoie de el ca să mă dezvolt!”. Ați auzit vreodată vreun clujean frustrat că Bucureștiul are metrou și că vor să facă din Cluj un nou București? Nu. Clujul se dezvoltă pentru clujeni, conform nevoilor lor. Și da, nevoile cetățenilor diferă de la oraș la oraș!

Atunci, de ce încă mai auzim prostia asta despre Iași? De ce ne uităm cu invidie la Cluj, dar nu ne uităm în primul rând cu cine ne concurăm ca oraș cu adevărat, deși nu ne place să o recunoaștem.

Păi, ne concurăm cu Chișinăul, un monstru în curs de trezire, cu o zonă metropolitană cu aproape un milion de locuitori. Da, Chișinăul acela pe care jumătate din ieșeni l-au vizitat doar din spusele ziariștilor și știrilor de de la TV (de unde și Andrei Năstase a ajuns să fie cetățean de onoare la Iași).

La 140 de kilometri de Iași există o capitală de țară, care atrage privirile lumii mai mult decât o va face Clujul prea curând. Există o capitală de țară cu universități, oameni bine pregătiți, o foame de salarii care să te convingă să stai acasă, un sistem birocratic mai eficient decât cel românesc, dar mai ales ambasade și instituții internaționale, inclusiv donatori, care vor turna bani ca orașul Chișinău și Republica Moldova în sine să atragă investiții. Și asta deja se întâmplă, mai ales în outsourcing sau turism.

Acești donatori au tot interesul ca Moldova să fie sinonimă cu Chișinăul, nu cu Iașiul. Ori, în turism anul viitor se va înființa un nou organism care va avea 12 milioane de dolari de cheltuit în următorii ani pentru dezvoltarea turismului în Republica Moldova. 12 milioane de dolari. Cât investește guvernul României în turismul din Regiunea Nord-Est? Adică din… Moldova?

La 5 ore cu mașina de Iași, port la Marea Neagră, e Odesa. Un oraș superb, cosmopolit, turistic, curat, cu peste un milion de locuitori în limitele sale. Zona metropolitană cât are? Bună întrebare…

Veți spune că Ucraina nu e un competitor pentru România. Greșit! În anul 2018, țara cu cea mai mare creștere a turismului de afaceri în Europa de Est este… Ucraina, cu un coeficient de aproape 20% față de anul precedent. România e pe plus, dar cu jumătate din acest procent. Ori, această creștere se vede la Odesa.

Fix în mijlocul orașului, în zona turistică, la prânz dai nas în nas cu IT-iștii de la Ubisoft. Dacă ai jucat măcar un joc pe PC în viața ta, știi cine sunt. Știi că la Iași nu sunt. Sunt însă la București și la Craiova. Deci, nu la Cluj.

Și ar mai fi Polonia, Georgia, Bulgaria, Serbia, Azerbaijan cu multe, multe alte orașe din țările astea cu care Iașiul într-adevăr concurează. Și ce fac toți ceilalți? Se uită cumva la Cluj cu jind? Nu.

Azerbaijan. Da, Azerbaijan. Nu petrolul le-a adus câștigarea unui congres de cosmonautica de 6000 de delegați, ci faptul că au Convention Bureau unde au angajat un austriac drept manager și niște oameni care știu să facă treaba asta. Doamne, până și dictatorii își dau seama că meritocrația și numirile politice nu se pupă! Nu, la Iași nu avem Convention Bureau. Aici încă mai confundăm industria evenimentelor cu turismul.

Toate aceste orașe se uită la cei pe care vor să îi ajungă din urmă nu cu cinci sau zece ani, ci cu un sfert de secol. Înveți mobilitate urbană din Bruxelles sau Frankfurt și o implementezi cu adevărat inteligent, nu ca ”sistemul de trafic” din Iași. Planifici punerea în valoare a elementelor istorice și dezvoltarea vieții culturale dintr-o arhitectură mixtă ca la Berlin, înveți să dezvolți un oraș universitar, dar și industrial ca în Oxford.

Poate nu sunt cele mai bune exemple, dar ideea e aceasta. Te uiți mai sus decât un nivel mediocru.

Pentru că da, comparând cu marii jucători urbani ai Europei, Clujul este un jucător mediocru. Stați liniștiți, și Bucureștiul tot la fel. Încă suntem o țară cu ”handicap”, cum se spune la cursele de cai.

Depinde doar care e calul pe care vrei să îl ajungi din urmă și pentru care te antrenezi. Ultimul din coadă sau cel din frunte. Poate nu îl prinzi, dar sigur ajungi mai sus decât dacă ai obiective mici. Așa că, vorba moldovenilor, ”să lăsăm jălea” și să nu ne mai uităm așa de des la Cluj ca bărbații frustrați la puța altuia la pisoar.

Moldovenii sunt români. Acelaşi neam, aceleaşi obiceiuri.

Moldovenii sunt români. Acelaşi neam, aceleaşi obiceiuri.

Ziua de astăzi nu ştiu ce îmi demonstrează mai tare: faptul că sunt “zen” şi nimic nu îmi poate strica dispoziţia de a dedica timpul liber lucrurilor importante (a.k.a. plimbările cu căţeii) sau că mi-am dovedit încă o dată că Moldova e fix o Românie mai mică, unde poţi vedea mai clar şi mai dur caracteristicile noastre de neam.

Pe scurt, românii din România, şi cetăţenii Republicii Moldova se caracterizează prin:

  • ospitalieri (naturaleţe, cei de la est de Prut, comercială, cei de la vest de Prut)
  • kombinator (“facem noi să fie bine, ca să nu fie rău” / “Ia-n-ascultă, am eu o idee”)
  • strângători (orice are sub 200kg şi poate fi mutat de pe loc, o să dispară repede din orice loc vizibil. Ce-i drept, sansele sunt mai mari in Basarabia decat in Iasi.)

Caroce, mi s-a furat al treilea scuter în trei ani de când sunt în Moldova. Şi nu că n-ar fi fost al doilea furat de pe o şosea circulată (Calea Ieşilor) sau că se găsea fix la 50m de intrarea într-o secţie de poliţie.

Toată tărăşenia e că am rămas cu motorul în pană miercuri noapte şi aveam altele pe cap, astfel încât nu am putut să merg să îl recuperez. Şi da, eram conştient că e foarte posibil astăzi să nu îl mai pot găsi. Asta pentru că în Moldova de fiecare dată când parcam un scuter undeva, plecam cu gândul că e posibil să nu îl mai găsesc. Pentru că… suntem români.

Pentru că aici, în Moldova, toată lumea te atenţionează că se fură. Şi atunci mă întreb de ce naiba vin unii deştepţi şi dau vina pe romi că se fură în România? Aici nu prea sunt romi. Nici măcar ăia de la Soroca nu se pun la socoteală că sunt rămaşi de sămânţă să avem ce le arăta turiştilor. (A propos, “La Castelele” din Ciurea sau Grajduri bat dealul din Soroca la fund aşa cum bate National Geographic orice blogger de turism.)

Revenind, dacă aici se fură ca-n codru, dar nu sunt romi, atunci cine fură? Da, tot ai noştri fraţi. Suntem un neam şi asta ne ocupă tot timpul.

Avem de ambele părţi ale Prutului aceleaşi obiceiuri, aceeaşi educaţie genetică a descurcăreţului. Suntem produsul unor regimuri bolnave (fanariot, rus, otoman,comunist, de tranziţie), iar sechelele astea sunt la fel peste tot, de la relaţiile de afaceri, până la dilema femeii care vrea să fie iubită şi preţuită, dar de un sponsor.

Suntem acelaşi neam pentru că ne iubim ţara doar când plecăm din ea, muncim de rupem peste hotare, nu vrem să ne întoarcem acasă, dar vrem să facem ordine pentru cei rămaşi, îi urâm pe ai noştri (cei din Moldova pe cei din România şi invers) pentru că sunt oglinda propriei noastre familii.

Aşa că fraţi români, da, Moldova e superbă, ospitalieră, dar se şi fură, că-s de-ai noştri.

Moldovenilor le spun atât: de fiecare dată când îmi va spune cineva de aici că îi urăşte pe “români”, zâmbetul meu nu va fi unul prefăcut, ci de milă.

Acum e timpul pentru o plimbare în cel mai frumos şi sigur oraş de pe planetă. Pentru că aici nu trebuie să te temi să te plimbi pe străzi. Aici trebuie doar să te temi să nu laşi chestii mici la vedere.

P.S. Celui care a furat-o pe Bella îi transmit că avea carburator nou, simeringuri la fel, dar actele sunt la mine şi era singura roşie de modelul ăsta din Chişinău. Habar nu am dacă am rămas în pana prostului sau ceva intern. Nu mergea indicatorul de combustibil.

 

Să regăsim parlamentarii Marii Uniri din Moldova

Să regăsim parlamentarii Marii Uniri din Moldova

Autoritatea Electorală Permanentă (din România)  invită societatea civilă să se implice în realizarea unei monografii a alegerilor din anul 1919 pentru primul Parlament al României Mari, AEP propunându-și să marcheze Centenarul Marii Uniri printr-un demers colectiv de reconstituire a unui moment de referință pentru istoria democrației noastre.

Mai jos, am extras lista parlamentarilor din dreapta Prutului aleși în anul 1919. Haideți să îi redescoperim și să regăsim poveștile lor, cu mândrie!

Pentru a reda imaginea completă a configurației primului legislativ ales după înfăptuirea Marii Uniri este nevoie, pe lângă referințe istorice specifice, și de date referitoare la fiecare deputat și senator. În acest sens, este utilă orice informație validă care poate completa fișa biografică a fiecărui parlamentar (fotografii, nume și prenume, studii, carieră profesională și politică, stare civilă, ideologie, surse bibliografice etc). Multe astfel de informații pot fi găsite în presa vremii, locală și centrală, în arhivele publice locale, în arhivele personale sau în memoria urmașilor.

Accesul personalului AEP la aceste surse fiind limitat, invităm pe toți cei care dețin informații despre oricare dintre parlamentarii aleși în anul 1919 să le transmită Autorității Electorale Permanente la adresa de e-mail centenar.alegeri@roaep.ro

Menționăm că aportul cetățenilor la realizarea acestei monografii în format print și electronic va fi recompensat cu menționarea numelor acestora în caseta colectivului redacțional și în publicarea lor pe pagina oficială de Internet a AEP.

Membrii din dreapta Prutului ai primului Parlament al României Mari:

Bălți – 12 deputați + 5 senatori

  1. Rusu Ion – Partidul Țărănesc (lista 1)
  2. Pelivan Ion
  3. Crihan Anton
  4. Nața Alexandru
  5. Buzdugan Ion
  6. Popovici Efimie
  7. Pântea Gherman
  8. Calistru Dionid
  9. Leanca Costache
  10. Frunză Ilie
  11. Bolocan Grigorescu
  12. Carașevici Arseni – Partidul Democrat Muncitor (lista 3)

Cahul – 7 deputați + 3 senatori

  1. Const. F. Petrescu – Conservatori Naționaliști și Liga Poporului Basarabean (lista 2)
  2. Iacob Algauzean
  3. Teodor Donciu
  4. Haralambie Vizanti
  5. Ion Inculeț – Partidul Țărănesc (lista 1)
  6. Suruceanu Nicolae
  7. Gâsca Gheorghe
  8. Mocanu Nicolae – Liga Poporului Basarabean (lista 2)
  9. Narli Alexandru
  10. Balbareu Ioan – Partidul Țărănesc (lista 1)

Cetatea Albă – 12 deputați + 5 senatori

  1. Ion Inculeț – Partidul Țărănesc (lista 2)
  2. Ștefan Ciobanu
  3. Daniel Bitlan
  4. Temistocle Duma
  5. Diamof Teodor
  6. Daniel Erdiman
  7. Gheorghe Mare
  8. Liviu Marian
  9. Călărași Nichifor
  10. Sergiu Niță – Indepenendeți (lista 3)
  11. Constantin Stere
  12. Iohanes Gherstenberger

Chișinău – 12 deputați + 5 senatori

  1. Dr. Ciugureanu Daniel – Partidul Țărănesc (lista 1)
  2. Pelivan Ion
  3. Țanțu Vasile
  4. Cojocariu Teodosie
  5. Moldovanu Grigore
  6. Bivol Constantinescu
  7. Jereghie Teodor
  8. Costin Ion – Partidul Democrat Muncitor (lista 3)
  9. Trofimov Vladimir
  10. Preot Ion I. Stâncă – Partidul Democrat Independent (lista 2)
  11. Dimitriu I. Gheorghe
  12. Ludovic Dauș – Independent (lista 5)

Hotin – 10 deputați + 4 senatori

  1. Dr. Daniel Ciugureanu – Partidul Țărănesc (lista 1)
  2. Iancu Meilic Meilicsohn
  3. Alex. Morariu
  4. Policarp Bețeanu –
  5. Pavel Kitaigoroski
  6. Constantin Siemenițki (Lungu)
  7. Mihail Calistru
  8. Ștefan Scutelnicu
  9. Constantin Nae
  10. Profir Fala

Ismail – 5 deputați+

  1. Ștefan Ciobanu – Partidul Țărănesc (lista 1)
  2. Ștefan A. Untilă
  3. Ion I. Tomov
  4. Mihail Vântu
  5. Toma Bejan

Orhei – 11 deputați + 4 senatori

  1. Preot Pavel Gugiuma – Partidul Țărănesc (lista 1)
  2. Nicolae Iorga
  3. Vasile Barca
  4. Pantelimon Halipa
  5. V. Muscinski
  6. Ioan Plămădeală
  7. Ion Zaporojan
  8. Ion Morariu – Independenți (lista 2)
  9. Anton Sârbu
  10. Eugeniu Niță
  11. Chiril Guiciujna

Soroca – 12 deputați + 5 senatori

  1. Pantelimon Halipa – Partidul Țărănesc (lista 3)
  2. Secară Vasile
  3. Sfeclă Petru
  4. Scobiola Andrei
  5. Munteanu Vasile
  6. Barca Teodosie
  7. Bivol Vasile
  8. Rusu Leon
  9. Cazacliu Grigore
  10. Calistru Harion
  11. Iancu Teofil
  12. Goian Pantelimon

Tighina – 9 deputați + 4 senatori

  1. Teodor Huțu – Independent (lista 2)
  2. Erhan Pantelimon – Partidul Țărănesc (lista 1)
  3. Dragomir Dumitru
  4. Bulat Potop
  5. Vasile Stroescu
  6. Văluță I. Ion
  7. Sidoreanu Constantin
  8. Stoianoglu Nicolae
  9. Văleanu Alexandru

 

Destinația Moldova: adevăr sau provocare

Destinația Moldova: adevăr sau provocare

De ceva timp le spun colegilor din turismul moldovean, adică de la stânga Prutului, că aici avem noroc din două puncte de vedere.

Primul este că potențialul turistic este clar, divers și foarte bine adaptat pieței actuale unde turiștii se întorc la rădăcini, caută activități, ospitalitate, naturalețe și autenticitate. Al doilea ar fi că, pe malul drept al Prutului, ”Moldova” ca destinație turistică, este momentan un cuvânt frumos, nu un brand. Acest lucru nu li se datorează muncii colegilor din Republica Moldova, ci culturii ”caprei vecinului” și dezorganizării industriei de turism din regiunea de Nord-Est a Româmâniei.

Scriu acest articol pentru că astăzi au apărut două articole în presa ieșeană:

  1. începe iar distracția legată de numele Aeroportului Internațional din Iași http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/concurs-de-solutii-pentru-a-da-un-nume-aeroportului–167400.html
  2. și vestea cea bună, care vine de la Primăria Municipiului Iași: Promovarea podgoriilor ieșene trebuie să devină un element esențial în strategia de turism a municipiului Iași http://curierul-iasi.ro/municipalitatea-propune-o-strategie-de-promovare-podgoriilor-iesene-22292

Acum e momentul la care trebuie să gândim împreună, pentru că, realmente, destinația Moldova este una, indiferent de granițe. Oricât se chinuie unii ”lingviști” să ne introducă traduceri diferite pentru același cuvânt, ”Moldova” e Moldova oricum ai spune-o. Chiar, dacă poate să îmi spună și mie cine a inventat inepția de diferențiere a Moldovei de la stânga Prutului de cea din dreapta Prutului cu ”Moldova” și ”Moldavia” în engleză, franceză și alte cele, să mi-l arătați și mie, ca să îl ciuruiesc mediatic. Moldova e Moldova, pe română, engleză, franceză, oricum i-ai spune.

Totuși, internațional, destinația turistică recunoscută acum, este Moldova, adică Republica Moldova. Ce se va întâmpla peste viitor?

Se va trezi oare gigantul adormit al turismului românesc și va exista o organizație de management al destinației Moldova în curând? Va ști Agenția Națională a Turismului din Republica Moldova să răspundă acestei provocări?

Vom afla. Cândva. Pe banii oamenilor din turismul moldovenesc și ai turiștilor.