Ce înseamnă ”turism” în 12 puncte. Scris pe înțelesul Guvernului.

Ce înseamnă ”turism” în 12 puncte. Scris pe înțelesul Guvernului.

Pentru că o să sară mulți în sus ca arși de ce mama naibii vrem să #SalvațiTurismul din România, scriu pe scurt cam ce nu întelege majoritatea publicului consumator de presă ori de turism, dar mai ales ce nu înțelege mai nimeni din guvernul Orban, de la care nu vrem decât un singur lucru: un plan de măsuri clar structurat de revenire la ”un nou normal” și pentru oamenii de mai jos.

Prieteni și ”aleși” – ce termen frumos pe care francezii îl utilizează ca să le aduc aminte alor lor că poporul i-a pus în funcție -, turismul nu înseamnă doar că ne jucăm cu puța în Antalya vara în nisip, că ne rupem în figuri în cluburile de fițe din Mamaia sau că o ardem pe la Vama Veche de 1 Mai. Turismul nu înseamnă doar vacanțe, hoteluri cu tarife piperate (e dreptul lor să vândă la ce tarif vor iar al turiștilor să aleagă, de-aia e economie de piață). Turismul înseamnă (voi încerca să nu uit pe nimeni):

1. Turism de afaceri – adică ”delegațiile” ori călătoriile în interes de serviciu fără de care multe afaceri nu pot exista. Extrem de multe. Nu e vorba doar de agenți de vânzări ori distribuție, ci de tehnicieni care au de pus în funcțiune instalații ori reparat agregate sau linii de producție, unele din ele cumpărate pe fonduri europene ori contracte de împrumut și care fără acești oameni nu pot fi recepționate legal, deci decontate. Acesta este turismul pe care se bazează majoritatea hotelurilor din țară, dar și multe, multe pensiuni pentru realizarea gradului de ocupare, precum foare multe agenții de turism care deservesc mult foarte mult corporate. Bacău nu e Bucovina și nici Focșaniul nu e Sibiu. Deci, hai să vedem câți bani sunt blocați când turismul nu funcționează?

2. Ghizi de turism. Acești oameni care au investit în ei ani buni de învățare, de citit, de cutreierat cotloane și coclauri, departe de familie cu zilele și săptămânile, indiferent că se simțeau bine sau rău, ca să știe să prezinte țara astfel încât străinul să se bucure că ne lasă bani la noi acasă și să ne mai facă și reclamă în lume prin fotografii, filme și recenzii după ce pleacă. Ghizii de turism sunt cei mai buni și importanți oameni de PR pe care îi are România. Indiscutabil! Din ce trăiesc ei acum?

I-am trecut pe locul al doilea, deși ar trebui să fie undeva pe primul loc, pentru că fac parte din turismul de incoming, sau, mai moldovenește (adică foarte corect românește spus), turismul receptor.

3. Turismul de incoming: Au trecut mai mult de 10 ani de când sunt oameni din turism care se bat ca turismul de incoming să fie considerat export din punct de vedere fiscal. Ar fi o formă de încurajare a celor care aduc bani în țară și contribuie la imaginea pozitivă a României. Ne mândrim cu câte un filmuleț postat de cine știe ce turist care arată ce experiență extraordinară a avut ”la noi”, dar nu ne gândim că omul ală a plătit:

4. Transport – avion, închiriere auto, transfer auto cu șofer – de aici se duc bani la stat inclusiv pentru licențierea șoferilor și autorizarea mașinilor, taxe de drum etc-, taxi, Uber, autocar sau microbuz, dacă a folosit o cursă ocazională cu vehicul închiriat de la microbuz în sus, o bicicletă închiriată ori un bilet RATB sau metrorex în București. Lucrători din aeroportui, control trafic aerian, autogări, gări, CFR și alți furnizori de transport feroviar de pasageri. V-ați prins? Ei încasează și bani care nu erau în România sau care sunt cheltuiți în România nu afară!

5. Hoteluri, pensiuni, apartamente în regim hotelier, camping-uri, plaje. Aici credeți că e simplu, da? Păi, ia gândiți-vă că mai există și…

6. Furnizori de consumabile și de servicii de suport pentru industria HORECA, în care se folosesc detergenți, dezinfectanți, veselă, hârtie igienică, servicii de spălătorie de multe ori externalizate, software specializat, firme de contabilitate, firme de pază, funrizori de mobilier, de textile ori de aparatură și instalații, firme de construcție (că doar nu o să dea recepționerii cu bidineaua când se renovează ceva), cabinete de medicina muncii.

7. Restaurante, baruri, pizzerii, cafenele, crame, cluburi. Cu tot ce înseamnă cele ce nu pot lucra normal acum: bucătări, barmani, spălătorese, ospătari, somelieri, oameni de management sau de PR, personal de pază și curățenie, etc.

8. Furnizori de servicii pentru conferințe, congrese, festivaluri, evenimente, expoziții. Adică MICE, adică un segment care nu este turism, ci parte a strategiei de dezvoltare economică a unei destinații, care aduce turiști cu bani mulți. Deci, reținem: MICE nu e turism! MICE însă aduce beneficii directe și cuantificabile turismului pentru toate categoriile de mai sus și pentru cele de la acest punct, care fac parte din turism: spații și săli pentru organizarea de evenimente, furnizori de tehnică pentru sonorizare și traduceri simultane, interpreți-traducători, entertaineri, speakeri mo și demotivaționali, hostesse, firme de PR și organizatoare de evenimente, firme de producție publicitară, agenții de creație publicitară, manager de social media, presă generalistă, presă de turism

9. Instituții culturale. Pentru că turismul e o industrie în care nu funcționează tehnica formei fără fond. Turismul actual este bazat pe experiențe, nu pe obiective. Muzee, teatre, filarmonici, teatre de balet, opere, cinematografe (da, tot cultură e). E o zonă care este extrem de importantă pentru sănătatea psihică și a cetățenilor din aceeași localitate, iar ”transmisiile online” nu vor putea niciodată înlocui experiența live.

10. Centre comerciale și comercianți. Da, avem turism de shopping. Dacă vreți, vă trimit fotografii cu cârdul de autocare moldovenești la Iași anul trecut pe vremea asta. Erau cu zecile. Deci, nu vorbim doar de magazine de suveniruri și duty-free.

11. Funcționari de stat – lucrători în birouri de promovare turistică, ministere ori pur și simplu la ANAF, ale căror salarii conțin părticele din ceea ce fiecare din cei de mai sus contribuie. Mai mult, unele joburi depind de existența domeniului de activitate, altfel, nu își justifică existența!

12. Creatorii de programe și vânzătorii de visuri. Adică, agențiile de turism. Ultimii în coada listei pentru că ei sunt cei care pun cap la cap produse din toată lista de mai sus și creează interfața cu turistul a întregii piramide. Sunt oamenii care lucrează pentru turist în relația cu furnizorul și pentru furnizori în relația cu turistul. Sunt oamenii care îi ajută să găsească o limbă comună, pentru că e imposibil să fii peste tot. Sunt cei care au fost primii loviți de această criză. Sunt cei care au încasat o singură dată bani pentru munca lor, dar care au muncit deja de două ori și, dacă au noroc, vor munci a treia oară pentru această sumă. Au muncit prima dată pentru a obține o rezervare, au muncit a doua oară pentru a o anula. Dacă au noroc, vor munci a treia oară pentru a o reprograma. Asta, în condițiile în care acum încă nu știu când vor putea spera la venituri noi. Despre ei e mult de spus, și probabil voi scrie separat. Tuturor colegilor agenți, dar și celor de mai sus, SĂNĂTATE!

Pe scurt, domnule Ludovic Orban, domnilor aleși, stimați influenceri, vedete, dragi prieteni, asta e o parte din turism. O mică parte. Colegii noștri din turism nu cer, în realitate, decât UN PLAN și comunicare clară, coerentă, la obiect.

Arta subtilă a turismului de afaceri după COVID-19

Arta subtilă a turismului de afaceri după COVID-19

Și vom începe în sfârșit să ne relaxăm. Pandemia, sau ”panisteria”, după cum o numește un coleg, nu va mai fi la modă la știri. Bătăile de cartier cu poliția vor aduce mai multe click-uri decât numărul de morți de coronavirus, la fel și problemele în amor ale lui Adrian Ursu. Cine e Adrian Ursu? Nici eu nu prea înțeleg, dar îl văd pe câteva garduri și m-am gândit că mai fură niște click-uri.

Nu mă credeți că va trece? Întrebați-vă de câte ori deschideați zilnic site-urile de știri la jumătatea lui martie și dacă mai țineți minte numărul de cazuri care erau ieri dimineață în România.

Turism vom avea din nou, la fel. Nu va fi cel dinainte, firesc. Astăzi mi s-a părut minunat să văd un avion al Air Moldova zburând peste Chișinău. Am avut o reacție din aia a copilului care pe vremuri auzea MiG-urile de la Deveselu sau Pumele zburând peste cartierul Hipodrom la Sibiu. ”Înainte”, nici nu le mai observam.

Turismul de afaceri este cel care va fi primul care va începe să miște odată ce vom putea călători.

Deci, cum vom călători în interes de serviciu după ”relaxare”? Scriu despre acel turism care se face ”dacă-i musai, cu plăcere”. Turismul de afaceri este cu siguranță cel care va fi primul care va începe să miște odată ce vom putea călători.

Sunt firme care au nevoie de contactul direct, sunt tehnicieni care au de montat și reparat instalații, sunt culegători care trebuie să ajungă la recoltelele de sparanghel sau căpșuni ori întâlniri de afaceri care nu se pot face la infinit prin ”Zoom” sau ”Skype”.  Așa că hai să vedem care cred eu că vor fi tendințele în business travel post-Covid.

Visul travel expense managerului se îndeplinește prin ”inforcement” de la mama natură, iar cea a omului de HR devine mai complicată decât înainte, pentru că … ”Duty of care”.

  1. Gândește-te de două ori dacă nu poți rezolva printr-o videoconferință. Acesta era oricum o nouă regulă ce se încerca a fi impusă din ce în ce mai mult în mediul corporatist.  Adică va trebui să învățăm cu adevărat să fim călători de la birou. Companiile de turism prevăzătoare, precum este rețeaua globală ATG, la care este afiliată deja Travis Tourism, le oferă deja de ceva timp clienților corporate opțiunea ” Programează videoconferință” din portalurile pentru călătorii. Este un fel de kind reminder înainte de rezervare.  Colegii din agențiile românești pot încerca o abordare asemănătoare, mai ales că se pot înscrie și ca afiliați la aceste sisteme, deci pot câștiga niște bănuți.
  2. Alți bani, altă distracție, în zbor. Dacă ”relaxarea” ar fi fost una bruscă, am fi văzut oferte extrem de avantajoase pentru biletele de avion, așa cum s-a întâmplat în China. Însă toate elementele actuale ne arată că vom avea parte de o deschidere treptată a pieței de călătorii. Locurile în avion vor obliga păstrarea ”distanței sociale”, iar asta va însemna număr mai mic de pasageri în aeronave, deci, logic, potențiale creșteri ale tarifelor pentru biletele de avion. Poate nu va fi așa, însă orice yield manager înțelege ce vreau să spun.
  3. Transferurile private și închirierea de mașini vor fi prioritare. Oferind securitatea contactului minim cu alți pasageri (Happy HR!) și un cost echilibrat comparat cu biletele de avion (Happy CFO!), aceasta va fi direcția înspre care se vor îndrepta mulți călători obișnuiți până acum cu zborurile Blue Air de tipul Iași-București. Soluții precum romaniatransfers.euși www.romaniarentacar.eu se pot dovedi utile atât pentru account managerii din agenții care se ocupă de mobilitatea pasagerilor lor corporate, cât și pentru angajații firmelor care au ales să nu își externalizeze managementul călătoriilor.
  4. Termenele de plată și valoarea taxelor de serviciu. Aici intervine durerea multor furnizori de servicii de turism și e una veche. Dacă până la criză existau companii de turism de afaceri în România care ar fi acceptat termene de plată aberante impuse de clienții corporate (cum ar fi 60 de zile de la data călătoriei!!!), numai ca să prindă contractele, COVID-19 va schimba regulile jocului. Agențiile de turism care au fost prea darnice în termene de plată și taxe de serviciu reduse  se văd acum în situația în care nu mai sunt creditate de către furnizori datorită instabilității pieței. Multe promisiuni valabile acum 3 luni între agenții și clienții lor sunt puse sub semnul întrebării datorită blocajelor financiare.  Onorarea noilor comenzi în condiții de contractare foarte avantajoase pentru clientul corporate va deveni o provocare, iar costurile operaționale, vor fi mai mari. Rămâne de văzut dacă vor rezita agențiile tentației de a accepta să presteze servicii în condiții foarte dezavantajoase doar pentru a relua cash-flow-ul sau vor ști să se așeze la masa negocierilor cu clienții de pe poziți de parteneriat și în situație ”win-win„ adaptată pieței românești, una în care multe instrumente de plată nu sunt încă adoptate datorită unor restricții fiscale.

Turismul de afaceri în România devine astfel un motor care va porni industria turistică, dar la care trebuie dat un ciocan, ca pe vremuri. Norocul face că oricum se afla ”în epoca de piatră”  ca metode de lucru și contractare față de vestul Europei – le mulțumim tuturor ”specialiștilor” care nu s-au prins timp de 30 de ani cât valorează – , deci se repară din mers.