28 aprilie 2020, TVR Timișoara

28 aprilie 2020, TVR Timișoara

Din studioul ”Bucătărie” din Chișinău și București, am purtat un dialog Diana Cuzmanovici Bogea despre cum și despre ce se comunică în turism și despre turism acum.

În final, mi-am exprimat încrederea că Timișoara 2021 poate deveni un program etalon pentru viitoarele orașe care vor deține acest titlu privind modul de gestionare și reorganizare a programelor în noul context de călătorie.
Este norocul timișorenilor că au alături de ei un om cu experiență în turism precum Simion Giurca implicat în cadrul acestui proiect extraordinar pentru oraș

Le mulțumesc prietenilor de la TVR Timisoara pentru încredere și sper să ne revedem în curând la Chișinău sau în Banat.

Arta subtilă a turismului de afaceri după COVID-19

Arta subtilă a turismului de afaceri după COVID-19

Și vom începe în sfârșit să ne relaxăm. Pandemia, sau ”panisteria”, după cum o numește un coleg, nu va mai fi la modă la știri. Bătăile de cartier cu poliția vor aduce mai multe click-uri decât numărul de morți de coronavirus, la fel și problemele în amor ale lui Adrian Ursu. Cine e Adrian Ursu? Nici eu nu prea înțeleg, dar îl văd pe câteva garduri și m-am gândit că mai fură niște click-uri.

Nu mă credeți că va trece? Întrebați-vă de câte ori deschideați zilnic site-urile de știri la jumătatea lui martie și dacă mai țineți minte numărul de cazuri care erau ieri dimineață în România.

Turism vom avea din nou, la fel. Nu va fi cel dinainte, firesc. Astăzi mi s-a părut minunat să văd un avion al Air Moldova zburând peste Chișinău. Am avut o reacție din aia a copilului care pe vremuri auzea MiG-urile de la Deveselu sau Pumele zburând peste cartierul Hipodrom la Sibiu. ”Înainte”, nici nu le mai observam.

Turismul de afaceri este cel care va fi primul care va începe să miște odată ce vom putea călători.

Deci, cum vom călători în interes de serviciu după ”relaxare”? Scriu despre acel turism care se face ”dacă-i musai, cu plăcere”. Turismul de afaceri este cu siguranță cel care va fi primul care va începe să miște odată ce vom putea călători.

Sunt firme care au nevoie de contactul direct, sunt tehnicieni care au de montat și reparat instalații, sunt culegători care trebuie să ajungă la recoltelele de sparanghel sau căpșuni ori întâlniri de afaceri care nu se pot face la infinit prin ”Zoom” sau ”Skype”.  Așa că hai să vedem care cred eu că vor fi tendințele în business travel post-Covid.

Visul travel expense managerului se îndeplinește prin ”inforcement” de la mama natură, iar cea a omului de HR devine mai complicată decât înainte, pentru că … ”Duty of care”.

  1. Gândește-te de două ori dacă nu poți rezolva printr-o videoconferință. Acesta era oricum o nouă regulă ce se încerca a fi impusă din ce în ce mai mult în mediul corporatist.  Adică va trebui să învățăm cu adevărat să fim călători de la birou. Companiile de turism prevăzătoare, precum este rețeaua globală ATG, la care este afiliată deja Travis Tourism, le oferă deja de ceva timp clienților corporate opțiunea ” Programează videoconferință” din portalurile pentru călătorii. Este un fel de kind reminder înainte de rezervare.  Colegii din agențiile românești pot încerca o abordare asemănătoare, mai ales că se pot înscrie și ca afiliați la aceste sisteme, deci pot câștiga niște bănuți.
  2. Alți bani, altă distracție, în zbor. Dacă ”relaxarea” ar fi fost una bruscă, am fi văzut oferte extrem de avantajoase pentru biletele de avion, așa cum s-a întâmplat în China. Însă toate elementele actuale ne arată că vom avea parte de o deschidere treptată a pieței de călătorii. Locurile în avion vor obliga păstrarea ”distanței sociale”, iar asta va însemna număr mai mic de pasageri în aeronave, deci, logic, potențiale creșteri ale tarifelor pentru biletele de avion. Poate nu va fi așa, însă orice yield manager înțelege ce vreau să spun.
  3. Transferurile private și închirierea de mașini vor fi prioritare. Oferind securitatea contactului minim cu alți pasageri (Happy HR!) și un cost echilibrat comparat cu biletele de avion (Happy CFO!), aceasta va fi direcția înspre care se vor îndrepta mulți călători obișnuiți până acum cu zborurile Blue Air de tipul Iași-București. Soluții precum romaniatransfers.euși www.romaniarentacar.eu se pot dovedi utile atât pentru account managerii din agenții care se ocupă de mobilitatea pasagerilor lor corporate, cât și pentru angajații firmelor care au ales să nu își externalizeze managementul călătoriilor.
  4. Termenele de plată și valoarea taxelor de serviciu. Aici intervine durerea multor furnizori de servicii de turism și e una veche. Dacă până la criză existau companii de turism de afaceri în România care ar fi acceptat termene de plată aberante impuse de clienții corporate (cum ar fi 60 de zile de la data călătoriei!!!), numai ca să prindă contractele, COVID-19 va schimba regulile jocului. Agențiile de turism care au fost prea darnice în termene de plată și taxe de serviciu reduse  se văd acum în situația în care nu mai sunt creditate de către furnizori datorită instabilității pieței. Multe promisiuni valabile acum 3 luni între agenții și clienții lor sunt puse sub semnul întrebării datorită blocajelor financiare.  Onorarea noilor comenzi în condiții de contractare foarte avantajoase pentru clientul corporate va deveni o provocare, iar costurile operaționale, vor fi mai mari. Rămâne de văzut dacă vor rezita agențiile tentației de a accepta să presteze servicii în condiții foarte dezavantajoase doar pentru a relua cash-flow-ul sau vor ști să se așeze la masa negocierilor cu clienții de pe poziți de parteneriat și în situație ”win-win„ adaptată pieței românești, una în care multe instrumente de plată nu sunt încă adoptate datorită unor restricții fiscale.

Turismul de afaceri în România devine astfel un motor care va porni industria turistică, dar la care trebuie dat un ciocan, ca pe vremuri. Norocul face că oricum se afla ”în epoca de piatră”  ca metode de lucru și contractare față de vestul Europei – le mulțumim tuturor ”specialiștilor” care nu s-au prins timp de 30 de ani cât valorează – , deci se repară din mers.

Ieșeni, trezirea! Clujul nu este un oraș mare!

Ieșeni, trezirea! Clujul nu este un oraș mare!

Astă seară într-o postare pe Facebook a unei companii care dezvoltă un proiect imobiliar major pentru Iași am regăsit sintagma ”Iașiul este noul Cluj”. Da, scot din context. Contextul chiar nu contează.

Nici măcar numele companiei nu e relevant – putea să scrie oricine acel text -, mai ales că postările mele primesc lejer mai multe lecturi decât like-uri au ei prin sociale.

Această comparație aproape eternă cu Clujul (ni se pare nouă așa, dar e destul de tânără), arată cât de provinicial este acest patriotism local al Iașiului, cât de ”capra vecinului” este privită problema concurenței pe piața investițiilor și a dezvoltării Iașiului. Dumnezeule, câtă frustrare în comparația asta cu Clujul!

Crede cineva că își pun clujenii problema în sensul ”trebuie să fim mai tari ca Iașiul”? Credeți că durerea că Iașiul are Pelerinajul Sfintei Parascheva a existat vreodată la Cluj și au plâns vreodată hotelierii și oamenii de turism că vor și ei niște moaște atât de ”cool”? Sau că nu mai pot dormi managerii din IT clujeni de lista primelor lucruri înfăptuite ”cândva” pentru prima dată la Iași? În trecut!

Realitatea tristă e că aceste amănunte sunt interesante doar în ghidurile turistice și în poveștile ghizilor de turism. Atât. Economia trăiește din prezent, iar dezvoltarea din viitor și din exemple de bune practici și din concurența pe o piață care de mult nu se mai mărginește la granițele unei țări sau orgoliile unor regiuni.

Clujul are, oficial, cu aproape 100000 de locuitori mai puțin decât Iașiul. Cu toate astea are un stadion modern, o industrie hard si soft care face o căruță de bani, proiecte culturale cum la Iași încă nu visăm. De ce?

Clujul, spre deosebire de Iași, a scos capul din curtea vecinului. Clujul nu se întrece cu Iașiul, cu Timișoara, nici măcar cu Bucureștiul. Clujul se uită la exemple de bune practici și își spune ”Vreau și eu metrou, pentru că mă ajută, pentru că eu am nevoie de el ca să mă dezvolt!”. Ați auzit vreodată vreun clujean frustrat că Bucureștiul are metrou și că vor să facă din Cluj un nou București? Nu. Clujul se dezvoltă pentru clujeni, conform nevoilor lor. Și da, nevoile cetățenilor diferă de la oraș la oraș!

Atunci, de ce încă mai auzim prostia asta despre Iași? De ce ne uităm cu invidie la Cluj, dar nu ne uităm în primul rând cu cine ne concurăm ca oraș cu adevărat, deși nu ne place să o recunoaștem.

Păi, ne concurăm cu Chișinăul, un monstru în curs de trezire, cu o zonă metropolitană cu aproape un milion de locuitori. Da, Chișinăul acela pe care jumătate din ieșeni l-au vizitat doar din spusele ziariștilor și știrilor de de la TV (de unde și Andrei Năstase a ajuns să fie cetățean de onoare la Iași).

La 140 de kilometri de Iași există o capitală de țară, care atrage privirile lumii mai mult decât o va face Clujul prea curând. Există o capitală de țară cu universități, oameni bine pregătiți, o foame de salarii care să te convingă să stai acasă, un sistem birocratic mai eficient decât cel românesc, dar mai ales ambasade și instituții internaționale, inclusiv donatori, care vor turna bani ca orașul Chișinău și Republica Moldova în sine să atragă investiții. Și asta deja se întâmplă, mai ales în outsourcing sau turism.

Acești donatori au tot interesul ca Moldova să fie sinonimă cu Chișinăul, nu cu Iașiul. Ori, în turism anul viitor se va înființa un nou organism care va avea 12 milioane de dolari de cheltuit în următorii ani pentru dezvoltarea turismului în Republica Moldova. 12 milioane de dolari. Cât investește guvernul României în turismul din Regiunea Nord-Est? Adică din… Moldova?

La 5 ore cu mașina de Iași, port la Marea Neagră, e Odesa. Un oraș superb, cosmopolit, turistic, curat, cu peste un milion de locuitori în limitele sale. Zona metropolitană cât are? Bună întrebare…

Veți spune că Ucraina nu e un competitor pentru România. Greșit! În anul 2018, țara cu cea mai mare creștere a turismului de afaceri în Europa de Est este… Ucraina, cu un coeficient de aproape 20% față de anul precedent. România e pe plus, dar cu jumătate din acest procent. Ori, această creștere se vede la Odesa.

Fix în mijlocul orașului, în zona turistică, la prânz dai nas în nas cu IT-iștii de la Ubisoft. Dacă ai jucat măcar un joc pe PC în viața ta, știi cine sunt. Știi că la Iași nu sunt. Sunt însă la București și la Craiova. Deci, nu la Cluj.

Și ar mai fi Polonia, Georgia, Bulgaria, Serbia, Azerbaijan cu multe, multe alte orașe din țările astea cu care Iașiul într-adevăr concurează. Și ce fac toți ceilalți? Se uită cumva la Cluj cu jind? Nu.

Azerbaijan. Da, Azerbaijan. Nu petrolul le-a adus câștigarea unui congres de cosmonautica de 6000 de delegați, ci faptul că au Convention Bureau unde au angajat un austriac drept manager și niște oameni care știu să facă treaba asta. Doamne, până și dictatorii își dau seama că meritocrația și numirile politice nu se pupă! Nu, la Iași nu avem Convention Bureau. Aici încă mai confundăm industria evenimentelor cu turismul.

Toate aceste orașe se uită la cei pe care vor să îi ajungă din urmă nu cu cinci sau zece ani, ci cu un sfert de secol. Înveți mobilitate urbană din Bruxelles sau Frankfurt și o implementezi cu adevărat inteligent, nu ca ”sistemul de trafic” din Iași. Planifici punerea în valoare a elementelor istorice și dezvoltarea vieții culturale dintr-o arhitectură mixtă ca la Berlin, înveți să dezvolți un oraș universitar, dar și industrial ca în Oxford.

Poate nu sunt cele mai bune exemple, dar ideea e aceasta. Te uiți mai sus decât un nivel mediocru.

Pentru că da, comparând cu marii jucători urbani ai Europei, Clujul este un jucător mediocru. Stați liniștiți, și Bucureștiul tot la fel. Încă suntem o țară cu ”handicap”, cum se spune la cursele de cai.

Depinde doar care e calul pe care vrei să îl ajungi din urmă și pentru care te antrenezi. Ultimul din coadă sau cel din frunte. Poate nu îl prinzi, dar sigur ajungi mai sus decât dacă ai obiective mici. Așa că, vorba moldovenilor, ”să lăsăm jălea” și să nu ne mai uităm așa de des la Cluj ca bărbații frustrați la puța altuia la pisoar.

Moldovenii sunt români. Acelaşi neam, aceleaşi obiceiuri.

Moldovenii sunt români. Acelaşi neam, aceleaşi obiceiuri.

Ziua de astăzi nu ştiu ce îmi demonstrează mai tare: faptul că sunt “zen” şi nimic nu îmi poate strica dispoziţia de a dedica timpul liber lucrurilor importante (a.k.a. plimbările cu căţeii) sau că mi-am dovedit încă o dată că Moldova e fix o Românie mai mică, unde poţi vedea mai clar şi mai dur caracteristicile noastre de neam.

Pe scurt, românii din România, şi cetăţenii Republicii Moldova se caracterizează prin:

  • ospitalieri (naturaleţe, cei de la est de Prut, comercială, cei de la vest de Prut)
  • kombinator (“facem noi să fie bine, ca să nu fie rău” / “Ia-n-ascultă, am eu o idee”)
  • strângători (orice are sub 200kg şi poate fi mutat de pe loc, o să dispară repede din orice loc vizibil. Ce-i drept, sansele sunt mai mari in Basarabia decat in Iasi.)

Caroce, mi s-a furat al treilea scuter în trei ani de când sunt în Moldova. Şi nu că n-ar fi fost al doilea furat de pe o şosea circulată (Calea Ieşilor) sau că se găsea fix la 50m de intrarea într-o secţie de poliţie.

Toată tărăşenia e că am rămas cu motorul în pană miercuri noapte şi aveam altele pe cap, astfel încât nu am putut să merg să îl recuperez. Şi da, eram conştient că e foarte posibil astăzi să nu îl mai pot găsi. Asta pentru că în Moldova de fiecare dată când parcam un scuter undeva, plecam cu gândul că e posibil să nu îl mai găsesc. Pentru că… suntem români.

Pentru că aici, în Moldova, toată lumea te atenţionează că se fură. Şi atunci mă întreb de ce naiba vin unii deştepţi şi dau vina pe romi că se fură în România? Aici nu prea sunt romi. Nici măcar ăia de la Soroca nu se pun la socoteală că sunt rămaşi de sămânţă să avem ce le arăta turiştilor. (A propos, “La Castelele” din Ciurea sau Grajduri bat dealul din Soroca la fund aşa cum bate National Geographic orice blogger de turism.)

Revenind, dacă aici se fură ca-n codru, dar nu sunt romi, atunci cine fură? Da, tot ai noştri fraţi. Suntem un neam şi asta ne ocupă tot timpul.

Avem de ambele părţi ale Prutului aceleaşi obiceiuri, aceeaşi educaţie genetică a descurcăreţului. Suntem produsul unor regimuri bolnave (fanariot, rus, otoman,comunist, de tranziţie), iar sechelele astea sunt la fel peste tot, de la relaţiile de afaceri, până la dilema femeii care vrea să fie iubită şi preţuită, dar de un sponsor.

Suntem acelaşi neam pentru că ne iubim ţara doar când plecăm din ea, muncim de rupem peste hotare, nu vrem să ne întoarcem acasă, dar vrem să facem ordine pentru cei rămaşi, îi urâm pe ai noştri (cei din Moldova pe cei din România şi invers) pentru că sunt oglinda propriei noastre familii.

Aşa că fraţi români, da, Moldova e superbă, ospitalieră, dar se şi fură, că-s de-ai noştri.

Moldovenilor le spun atât: de fiecare dată când îmi va spune cineva de aici că îi urăşte pe “români”, zâmbetul meu nu va fi unul prefăcut, ci de milă.

Acum e timpul pentru o plimbare în cel mai frumos şi sigur oraş de pe planetă. Pentru că aici nu trebuie să te temi să te plimbi pe străzi. Aici trebuie doar să te temi să nu laşi chestii mici la vedere.

P.S. Celui care a furat-o pe Bella îi transmit că avea carburator nou, simeringuri la fel, dar actele sunt la mine şi era singura roşie de modelul ăsta din Chişinău. Habar nu am dacă am rămas în pana prostului sau ceva intern. Nu mergea indicatorul de combustibil.

 

Destinația Moldova: adevăr sau provocare

Destinația Moldova: adevăr sau provocare

De ceva timp le spun colegilor din turismul moldovean, adică de la stânga Prutului, că aici avem noroc din două puncte de vedere.

Primul este că potențialul turistic este clar, divers și foarte bine adaptat pieței actuale unde turiștii se întorc la rădăcini, caută activități, ospitalitate, naturalețe și autenticitate. Al doilea ar fi că, pe malul drept al Prutului, ”Moldova” ca destinație turistică, este momentan un cuvânt frumos, nu un brand. Acest lucru nu li se datorează muncii colegilor din Republica Moldova, ci culturii ”caprei vecinului” și dezorganizării industriei de turism din regiunea de Nord-Est a Româmâniei.

Scriu acest articol pentru că astăzi au apărut două articole în presa ieșeană:

  1. începe iar distracția legată de numele Aeroportului Internațional din Iași http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/concurs-de-solutii-pentru-a-da-un-nume-aeroportului–167400.html
  2. și vestea cea bună, care vine de la Primăria Municipiului Iași: Promovarea podgoriilor ieșene trebuie să devină un element esențial în strategia de turism a municipiului Iași http://curierul-iasi.ro/municipalitatea-propune-o-strategie-de-promovare-podgoriilor-iesene-22292

Acum e momentul la care trebuie să gândim împreună, pentru că, realmente, destinația Moldova este una, indiferent de granițe. Oricât se chinuie unii ”lingviști” să ne introducă traduceri diferite pentru același cuvânt, ”Moldova” e Moldova oricum ai spune-o. Chiar, dacă poate să îmi spună și mie cine a inventat inepția de diferențiere a Moldovei de la stânga Prutului de cea din dreapta Prutului cu ”Moldova” și ”Moldavia” în engleză, franceză și alte cele, să mi-l arătați și mie, ca să îl ciuruiesc mediatic. Moldova e Moldova, pe română, engleză, franceză, oricum i-ai spune.

Totuși, internațional, destinația turistică recunoscută acum, este Moldova, adică Republica Moldova. Ce se va întâmpla peste viitor?

Se va trezi oare gigantul adormit al turismului românesc și va exista o organizație de management al destinației Moldova în curând? Va ști Agenția Națională a Turismului din Republica Moldova să răspundă acestei provocări?

Vom afla. Cândva. Pe banii oamenilor din turismul moldovenesc și ai turiștilor.

 

 

Să ne vedem de oile noastre în turism

Să ne vedem de oile noastre în turism

Scriu astăzi pentru colegii din ”provincie”, care nu putem și nu avem cum să mergem la toate ”comitetele și comițiile” Înaltei Porți a turismului de la Bucureși, formată dintr-un cocktail destul de inflamabil de asociații mai mult sau mai puțin patronale, agenții guvernamentale și minister(e).

Tendința omului de turism din ”provincie” este să depindă, în acest caz, de informația pe care o primește prin presă, Facebook sau latrinograme. Ori, dacă este să ne uităm la articolele de presă din ultimele săptămâni, la declarațiile de presă ale domnului Alin Burcea care atunci când exact oameni din turism (Infotripiștii) îi adresează întrebări, îi tratează cum am scris aici, atunci deja impresia generală este că avem in Mircea Titus Dobre un blestem aruncat asupra turismului românesc de care doar cavalerul în armură (sau ie de ciobănaș, dacă îmi aduc bine aminte niște felicitări de Crăciun) din vârful ANAT ne poate salva.

Doar că eu am stat față în față cu dl. ministru al Turismului pe 9 iunie 2017, la Tg. Ocna și simt nevoia să scriu ceea ce cred văzând o discuție deschisă, pe față, între vreo 70 de oameni de turism din Bacău, la care s-au adăugat un sucevean din Iași și un oltean din Chișinău, și un om despre care eu cred că cineva vrea să credem că a făcut-o de oaie.

Să încep cu ce căuta olteanul din Chișinău acolo. M-am dus pentru că am o problemă fixă și împuțită tare: vămile Albița și Sculeni, mizeria din ele (WC-urile insalubre), tratarea cu superioritate a pasagerilor și turiștilor din Republica Moldova – chiar dacă sunt cetățeni români –  de către personalul celor două instituții cu care ai contact acolo, timpii idioți de așteptare la punctul de trecere a frontierei în sezonul vacanțelor din Moldova, când se toarnă turiști spre Târgu-Ocna, Slănic Moldova, Sovata, Bucovina, și vara, când incoming-ul din Republica Moldova se mută și spre România cu turiști străini care vin spre cea mai apropiată capitală din zonă, care nu este Bucureștiul. Acestea sunt lucruri pe care am încercat să i le semnalez și domnului Alin Burcea anul trecut, la care am primit o durere în cot ca răspuns. O spun franc și fără teamă: dacă pe aici treceau charterele touroperatorilor spre Grecia, interesul era mai mare!

I-am cerut domnului ministru,, din partea Asociației Naționale pentru Turism Receptor în Republica Moldova (ANTRIM), să facă tot ce îi stă în putință ca să nu ne mai fie rușine să aducem turiști prin Moldova în Uniunea Europeană. Ce se întâmplă la această frontieră este scandalos, iar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice mai are și nesimțirea necesară să declare pentru TeleM Iași că e vina turiștilor că o instituție a statului nu poate găsi soluții, chiar și cu plată, pentru a crea condiții SALUBRE, în două vămi. La Oancea de ce se poate, domnilor funcționari de stat.

I-am reamintit, ca român, că anul viitorul e Centenarul Marii Uniri, iar ca om de turism, cel mai bun cadou de aniversare pe care Departamentul Centenar al Guvernului României poate să îl facă românilor de peste Prut este civilizarea frontierei. I-am reamintit domnului ministru că Centenarul Unirii Basarabiei cu România este ceva mai devreme, pe 27 martie 2018. Cetățenii români de peste Prut merită tratament demn la frontieră în anul marii aniversări. Dacă primim cadou un monument, o să facem pipi pe el, că toaletă canci.

Am găsit înțelegere, atenție și respect pentru problematică. Am primit sprijinul colegilor din județul Bacău în argumentare și le mulțumesc din suflet pentru asta. Ei simt cu adevărat turismul dinspre Republica Moldova.

Atitudinea domnului ministru este una de manager. Își scrie frumos pe foaie ideile, răspunde. Nu îl domnesc din pupincurism, ci din obișnuința respectului în limbaj pe care o am din presa britanică și franceză. Adică unde mai e presă, ca breaslă.

Nu pot să neg faptul că m-am bucurat când am auzit acum câteva săptămâni că se vor închide birourile de promovare turistică din străinătate. Acolo la promovare@mturism.ro era un cancer care ne omora pe toți. Începând cu totala ineficiență a acestor birouri (rapoarte știm toți să scriem), mai ales în ceea ce privește cunoșterea modului de funcționare a pieței de turism (un jurnalist în turism sau un blogger nu va fi niciodată specialist în turism și nu va ști cum să facă o vânzare activă a unei destinații către profesioniști) și cu modul anemic de animare a standurilor României la târgurile de turism, totul mergea prost.

Rezum aici, câteva puncte pe care le-am mai spus și scris, pe șleau, și pentru care am auzit că sunt un ”agitator” sau ”rebel”:

  • acum câțiva ani România a fost exclusă de la IMEX  pentru neplata facturii de stand
  • la WTM Londra România a fost suspendată de pe site pentru plata facturii de stand exact când se făceau programările pentru întâlniri. Am fost reporniți cu 7 zile înainte, când jocurile erau deja făcute
  • de Chișinău se ocupă Biroul de Promovare de la Moscova
  • de târgul de la Tel Aviv se ocupa în 2013 Biroul de Promovare de la Madrid
  • răspunsul pentru înscrierile la expoziții anul trecut au fost primite după 6-7 luni de la trimiterea documentației, cu insistențe
  • dacă primești un răspuns de la promovare@mturism.ro trebuie să te consideri privilegiat
  • la întâlnirea WTO de anul trecut sper că numele meu nu apare pe lista participanților, pentru că m-am retras când am aflat că ANT ne roagă să nu venim pentru că eram la umplutură ca să le iasă numărul de pax pentru bugetul total. Nu, nu poți organiza evenimente cu sumele din caietele de sarcini SF de pe site-ul fostului ANT. Chiar, de ce ANT nu publica niciodată și numele câștigătorilor de licitații ca să știm și noi cine sunt performerii în bugete de turism din România? Pe bune, oamenii ăia merită o statuie dacă pot organiza două coffee break complexe / zi cu vreo 6 ron de persoană. Colegii care au mers, ia spuneți, ați apucat ceva la prânz? De cina de întâmpinare nu mai zic nimic, știu că ați fost dați la o parte, deși în scripte apăreați mulți dintre voi la număr. A fost ciudat să primesc telefon de la ANT să nu merg la o parte din program, iar WTO să îmi scrie la 15 minute după să îmi reconfirme întreg programul. Bine, ei sunt niște proști, nu știu cum se lucrează la noi.
  • numărul de telefon de la promovare@mturism.ro era la fel de inexistent

Sunt lucruri pe care i le-am spus si domnului ministru la Tg. Ocna. Sunt răspunsuri pe care le-am primit și pe care nu le-am găsit în presă:

  • se cauă un sediu pentru Minister, ca să nu mai existe problema actualei dispersii a personalului în clădirea Ministerului Transportului;
  •  vor fi înființate birouri noi de promovare, cu altă organizare. Am reținut, printre altele Beijing, Varșovia, Chișinău. Eu am propus să fie chiar sub formă de licitație – prestator de servicii, firmă locală de marketing al destinației. Ar fi o variantă. Dacă Israel face asta, de ce să inventăm noi roata?
  • va exista un sistem de gestiune electronică a corespondenței și documentelor
  • pe Promovare sunt posturile scoase la concurs – dați sfoară în țară!
  • se va face o selecție mai riguroasă a expozițiilor unde se participă. Asta trebuie citit ca: bugetul va fi împărțit pentru un ROI mai bun la cele care se participă! Revenim la rapoarte…

De vouchere ați citit deja in Agerpress. De garantare, însă nu, despre Legea Turismului, la fel.

Legea Turismului va fi supusă dezbaterii publice cât de curând. Asta e foarte important! Fiecare din noi vom avea dreptul să ne expunem opinia, ceva ce dl. Burcea nu își dorea în iarnă legat de fondul de garantare. Trageți dumneavoastră aici concluzia.

În loc de de concluzii arunc niște întrebări:

  • De ce ziariștii noștri – unii dintre ei chiar foarte stăpâni pe subiectul turismului – nu au publicat nimic atunci când situația suspendării României la WTM era în toi și aveau toată informația necesară să scrie ceva care să rupă, dar acum scot oaia în fața, pornind mai mult de la interpretare – trunchiere a unei discuții?
  • De ce deranjează adevărul că structura ANT era una ineficientă și care a permis falimente răsunătoare, și trebuie reconstruită de la temelie, cu materiale noi? Se pierd cumva niște relații?
  • De ce atunci când citești presa ai impresia că ai un incompetent ca ministru al Turismului, dar față în față discuți cu un manager care gestionează resurse ca în mediul privat?
  • De ce trăiesc cu impresia că anumite persoane refuză în continuare să vadă soluții alternative la Fondul de Garantare, când unele elegante au apărut de la colegi de breaslă?
  • Din timpul  mandatului cărei persoane se știe că trebuie rezolvată problema garantării pachetelor turistice?
  • De ce atâta grabă în continuare legată de garantare, când mai sunt șase luni? Cineva nu a înghițit niște hârtii și a deranjat că îi ascultă și pe alții = dezbatere publică?

Sezon fructos tuturor! Mi-am făcut o poză cu dl. ministru, că nu se știe cât vom mai avea minister.

Notă: Aluziile la oaie nu sunt accidentale.

Ministrul Turismului Romania

 

Casă de vânzare în Iași – Imobil nou. Zonă Premium

Casă de vânzare în Iași – Imobil nou. Zonă Premium

 

Pentru un partener, selecționăm potențiali cumpărători din Republica Moldova sau România pentru un imobil în Iași, zonă rezidențială selectă – Galata.

Imobilul are acces la șosea – distanța până în centrul Iașiului:10-15 minute.

Utilizări potențiale: casă de locuit sau clădire de birouri. Poate fi transformată și în scop turistic (pensiune, hostel, rentapart).

Teren: 1497 mp;
Suprafata construita la sol: 143mp.
Suprafata utila: 202.32 mp:
– Parter: 108,56 mp: 3 camere, bucatarie, baie, hol, hol+scara;
– Etaj: 81.29 mp: 3 camere, baie, hol, hol+scara;
– Terasa: 24.53 mp;
– Beci 12.47 mp;
– Cota indiviza: 84 mp;
Toate utilitatile sunt functionale.

Detalii la telefon + 40758035304 / operational@allin4.ro

 

 

FITS 2017 – Se pun în vânzare biletele pentru nebunia teatrală de la Sibiu

FITS 2017 – Se pun în vânzare biletele pentru nebunia teatrală de la Sibiu

Mâine 28 martie 2017, Constantin Chiriac va susține la Chișinău o serată culturală la Teatrul Satiricus, dar până atunci, vestea cea mare este că de astăzi, 27 martie, de la ora 12:00, intră în vânzare biletele pentru 50 de reprezentații Indoor, care vor avea loc la FITS 2017. Teatru, dans, circ contemporan, muzică, proiecții de film, expoziții, lansări de carte, conferințe speciale, spectacole-lectură, ateliere și spectacole studențești din toată lumea sunt prezentate la Sibiu în perioada 9 – 18 iunie.

Vom avea în jur de 50 de spectacole pe care le punem în vânzare în ziua de 27 martie și împreună cu aceste bilete punem și programul Indoor al festivalului. Va mai fi un set de bilete în vânzare cu ocazia sărbătorilor Pascale, iar restul biletelor vor intra în vânzare la începutul lunii mai. Deci vom putea da șansa tuturor doritorilor de frumos din România și din lume să își ia în avans bilete. Îi îndemnăm pe toți să se grăbească pentru că locurile nu sunt multe. Nu avem spații mai mari de 400 de locuri, deci sunt spații mici, unele numai de 200. Teatrul însuși nu are decât 300 de locuri, dar având atât de mulți invitați nu vom putea pune în vânzare decât 200. Deci toți cei care doresc să își cumpere bilete și să vadă de la Baryshnikov la Robert Wilson, de la Batsheva la Baletul Andalusian, de la Maria Pagés la Pippo Delbono și mulți alții, sunt invitați să își cumpere bilete din timp

a declarat Constantin Chiriac.

Biletele vor putea fi achiziționate începând cu ora 12:00, de pe www.eventim.ro. De mâine, biletele pot fi achiziționate și de la Agenția teatrală de pe str. Nicolae Bălcescu, nr. 17, care funcționează după următorul program: marţi – sâmbătă – 11:00 – 18:00 și duminică – 10:00 – 14:00. Tot de astăzi vor fi active informații despre evenimentele care intră în vânzare, pe site-ul festivalului, www.sibfest.ro.

Prețul biletelor pentru această ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu rămân neschimbate. Acesta variază, în funcție de spectacol, între 10 și 40 de lei.

FITS 2017 bilete„Chiar dacă guvernanții promit lefuri mai mari și condiții mai bune de trai, noi am păstrat prețul biletelor. Acestea nu costă mai mult decât în anii trecuți, de la 10 lei la 40 de lei. Niciun bilet nu este mai scump de 40 de lei. Eu cred că este cel mai frumos dar pe care, prin acest festival, noi îl facem tuturor iubitorilor de frumos în condițiile în care accesul la toate spectacolele în aer liber este gratuit,” a adăugat Constantin Chiriac.

Nu întâmplător, primul set de bilete este pus în vânzare de Ziua Mondială a Teatrului și este anunțat programul Indoor, primele ediții ale festivalului fiind organizate în preajma acestei zile. Președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu a transmis un mesaj pentru iubitorii de teatru, cu ocazia acestei zile speciale.

„Probabil că zilele acestea frumoase, pe care le-am avut ca pe un dar dumnezeiesc, în care primăvara a dus atâta căldură, atâta frumusețe și nevoie de a ne elibera de haine, de frig, de tristețe, de boală, de cer închis, de ploaie, de urât, de singurătate, arată ce înseamnă această mare sărbătoare, care este Ziua Mondială a Teatrului. Să nu uităm că Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a fost construit, în primele trei ediții, în jurul Zilei Mondiale a Teatrului. Așa a început acest Festival. Prima dată a fost trei zile, apoi încă trei, după aceea au fost cinci zile, dar totdeauna în jurul Zilei Mondiale a Teatrului. Am dorit să arătăm ce înseamnă pentru noi această zi, că poate să producă o naștere care iată, acum se arată a fi cel mai important festival al lumii în domeniul artelor spectacolului.

Este sărbătoarea creației, este sărbătoarea care aduce în prim-plan faptul că noi, ființele lăsate de Dumnezeu pe Pământ, avem fiecare dintre noi o mică parte a creației divine, de care nu trebuie să uităm. Iar noi, putem la rândul nostru, cu puterile noastre limitate, să plăsmuim frumosul, să plăsmuim miracol, să plăsmuim emoție. Ei bine, dacă vom fi conștienți zi de zi de această putere pe care o avem și ne vom gândi la frumosul pe care să-l vedem în ochii oamenilor; să aducem acest miracol alături de fiecare ființă care uită – din ce în ce mai mult astăzi – să ridice ochii din pământ, să se poată uita la flori, la cer, la soare, la bucurie, la frumos, în mod cert atunci viața va fi altfel pe Pământ. Deci teatrul este această sărbătoare a miracolului, a plăsmuirii, a frumosului și ne bucurăm că putem să sărbătorim acest lucru împreună.”

”Underland” la ”Țara lui Dogaru” – Publika TV

”Underland” la ”Țara lui Dogaru” – Publika TV

Am fost onorat de recomandarea colegilor de breaslă de la agentia PRofile de a participa la Publika TV din data de 14 februarie 2017, ca invitat în emisiunea ”Țara lui Dogaru”.

Trebuie totuși să scriu o erată pentru o mică eroare a gazdei noastre, care a articulat ”consultant” și astfel am ajuns unicul consultant al ”Underland”, festival unic în lume care are premiera pe 18 februarie 2017, la Chișinău.

Meritul pentru acest festival îl au foarte foarte mulți oameni care muncesc acum pentru pregătirea evenimentelor!

Înregistratrea întregii emisiuni o găsiți mai jos.